Antrei Kranich

poemul e frumos pentru ca e simplu, are asa un vanticel de tristete, ca atunci cand intredeschizi usa, nu foloseste expresii oarbe sau efecte scremute.
e un mic bibelou de portelan pe care il asezi in vitrina si il scoti din cand in cand, ca sa-ti reamintesti cum e sa pierzi si sa te desprinzi de celalalt.
din punctul meu de vedere, ca umil critic nepriceput ce mi-s, primele versuri sunt de ajuns ca sa spuna totul.
\"nu știu dacă ai simțit cum
am ieșit de sub piele
și am plecat\"
soptite, gingase ca o femeie, puternice precum un barbat.

cu prietenie,
andrei t

am citit cele trei fragmente, fascinat de poveste. consider ca aceste trei texte ar trebui sa se bucure de o mai mare consideratie din partea membrilor site-ului.
in ciuda unor mici stangacii inerente unei proze de anvergura, firul povestii e captivant si te sustrage orasului, aruncandu-te in mijlocul unei lumi ancestrale, in care istoria orala, traditiile si datinile sunt reperele principale.
personajele sunt clar conturate, traiesc, sunt viguroase, textul a renuntat la descrierea excesiva, reusind prin curatenie si claritate sa atraga cititorul si sa-l poarte dupa el, ca un descantec.
mica mea obiectie, poate prosteasca, ar fi aceea cu numele ciobanescului: \"Zalmoxes\". daca batranul lupar isi tragea puterea din vechile ritualuri dacice, zeul in sine trebuie sa fi avut mare consideratie. avand in vedere caracterul vindicativ al vechilor zei, cred ca era periculos si deloc diplomat pentru un practicant al acelor culte sa atribuie numele \"Zalmoxes\" unui caine. repet, e mai mult o obiectie prosteasca. :-)
ca rezumat, aceasta e o proza reusita, cu personaje veridice, cu atat mai mult cu cat sunt atat de departe de mentalitatile noastre si totusi reusesc sa ne captiveze.
cu prietenie,
andrei t

citesc poemul tau si sincer nu il consider de atelier. imaginile sunt interesante, nu sunt fortate, poemul curge.
in mod deosebit am apreciat:
\"Sangele calcat devine ca o moneda
neteda si ascutita.\"
din punct de vedere vizual versul este puternic.
cu prietenie,
andrei t

mi se pare un poem complet. foarte puternic si usor de redat vizual.
poate nu prea ma pricep eu sa critic.
asa ca ramane doar senzatia.
primele versuri sunt racoroase si am facut bine ca le-am savurat, ca pe un ceai proaspat, in aceasta dupa-amiaza. parca acum nu mai e asa de inabusitor afara. :-)
cu prietenie,
andrei t

cornel stefan ghica,
dupa primele versuri mi-am spus ca stau in fata unui poem de chemare, prin care strigi in toata lumea, cautandu-ti perechea.
apoi versurile se adancesc si dorintele se contrazic si iata ca tabloul se rotunjeste si prinde sa straluceasca si sa degaje forta.
mai ales ultima parte e frumoasa, simpla. poate mi-o fi placut asa mult pentru ca asa as vedea-o si eu pe femeia mea? :-)
citit placut
cu prietenie,
andrei t

vasile munteanu,
ce cruciada pregatesti tu acolo, in linistea bojdeucii tale, impotriva necredinciosilor literaturii?
mi-a placut tonul care oscileaza intre sarcasm, dispret si furie.
cu prietenie,
andrei t

poemul e descriptiv, insa toata aceasta descriere e facuta cu multa atentie si minutiozitate. astfel, imaginile ruleaza usor in fara retinei cititorului.
citit placut
cu prietenie,
andrei t

in primul rand descrierea atenta captiveaza. simti cum fiecare fibra se desprinde din tine si pleaca.
apoi e simplitatea versului. nu te muncesti sa-l decriptezi. pur si simplu intra in tine si se pliaza intr-un fel pe ceea ce tu esti.
\"tremuri imperceptibil, nestăpânit, vertebrele se tasează
fără să simți.
oricum nicio durere nu este mai amplă
decât părăsirea treptată, desprinderea grea
fibră-cu-fibră\"
iar joaca din final rotunjeste poemul si il face mai intim. de la a te adresa lumii intregi, de la a generaliza, te cobori in relatia ta si incepi sa te joci de-a tu si el.

placut citit
cu prietenie,
andrei t

un poem nonsalant, ca o plimbare.
\"lovesc cu sete doza de beck’s
din bordură
vine docilă înapoi.
zici că e un câine verde de tablă cu un singur ochi.\"
vizual si puternic.

citit placut
cu prietenie,
andrei t

in primul rand lipsesc diacriticele

\"Mi-e gura uscată ca o coajă de pâine\"
de prima data cand am vazut titlul, acum cateva zile, mi s-a parut atat de puternic vizual, ca aproape ca am foat tentat sa folosesc undeva comparatia. bine ca am niste ingeri buni pe langa mine care m-au invatat sa nu copiez. :-)
\"Albită de sare-i cravașa care mă-ndeamnă să zbor.
Din trup se desprinde o coastă
Ca dintr-o corabie gândul.\"
m-a impresionat sfarsitul, in primul rand tot din punct de vedere vizual (am o imaginatie aproape bolnava, asa ca vad usor ceea ce citesc).
sa poti zbura doar ca sa scapi de sfichiul cravasei! as vrea si eu un bici in urma mea! :-)
poemul e sacadat, se simte inversunarea in el, o furie tinuta insa in frau, care se exprima atat cat e nevoie ca textul sa poata fi dat mai departe, intre palmele cititorului.
citit placut
cu prietenie,
andrei t

da, e ceva nu stiu ce. initial ai senzatia ca te afli in fata unui text obisnuit despre ingeri si ate trairi. apoi masca se da la o parte, intervine cinismul si furia, iar poemul isi schimba fata. devine mai sacadat, mult mai concret si lumesc. prin urmare, mult mai usor de pipait.
citit placut
cu prietenie,
andrei t

\"cuvintele aduse la mal îmi plesnesc pe glezne
se sparg în bucăți
pielea se sfărâmă ca lutul ars
un poem nebun îmi dă târcoale\"
mi s-a parut puternic si sugestiv primul vers. o mare de cuvinte care-si sparge valurile de gleznele tale. sarea lor iti dizolva trupul, furandu-l in larg. apoi un acel poem nebun, ca un caine de pripas, care nu stii daca ti se va gudura sau te va musca.
citit placut
cu prietenie,
andrei t

ce apreciez eu cel mai mult la poemul tau, dincolo de pendularea starilor si a varstelor, e vizualul. ai reusit sa iti concentrezi versul, sa il dezbraci si sa il lasi sa se plimbe, gol, deci natural, printre cititori.
de exemplu:
\"Eu mă arunc pe spate în câmpia enormă de lăcrămioare.
Căderea mea e ușoară, lăcrămioarele mă susțin.\"
am vazut acea cadere, sau mai bine zis acea scufundare placuta, in care se imbina senzatii diferite, mirosul lacramioarelor, forma lor, de clopote in miniatura si acea moliciune a campului cu flori.
cu prietenie,
andrei t

fara comentarii in plus. mi-a placut si atata tot.
cu prietenie,
andrei t

adesea te ratacesti in celalalt si aceasta nu e doar o metafora. o patesc si eu zi de zi. drumurile se schimba si o iau aiurea in alta directie, ba chiar se intorc, gasesti peisaje pe care nu stiai ca le poate cuprinde inlauntru, uneori cauti adapost acolo si nu gasesti, ca sa nu mai spun de cate filme bune sau proaste poti viziona in cel de langa tine. cel de langa tine e un intreg oras pe care te tot plimbi, fara sens.
frumoasa ideea poemului si acea cautare.
citit placut
cu prietenie,
andrei t

am gasit expresii care m-au uns pe suflet:
\"și numai sângele scurs din măcelărie strălucește mai frumos
purtat de câini pe dinți prin cartier
parcă anume să sperie pisicile și femeile slabe de înger\"
\"de rușine rătăceau drumurile
așa cum desfrânații simt nevoia de a-și spăla privirea în ochii cât mai multor oameni
înainte de a se întoarce acasă\"
ce ma surprinde la poemul tau (si acesta, si altele), e o anume originalitate. pare un text vechi de intelepciune, cum se scria odinioara la curtea califilor sau in manastiri, pe care-l filtrezi prin trairile tale si il pui sa se plimbe in lumea noua, puternic si proaspat, si sa interactioneze cu micile hibe si cautarile de azi.
nu stiu daca am reusit sa surprind in comentariu ceea ce mi-a placut, insa concluzia e ca am savurat un text care stie cum sa spuna.
cu prietenie,
andrei t

dar nu uita sa pui sa inteteasca bine focul acolo jos in iad si sa cheme si vreun sobor preotesc, sa danseze pe \"lord of the dance\" al lui flatley.
ca altfel o fi cam mare plictiseala acolo...:-)
andrei t

initial ai senzatia ca citesti un fel de regulament bisericesc, scris sfatos in limbaj din acela vechiu.
apoi umorul se strecoara incet incet in text, precum sarpele satanei.
e comic, proaspat si captivant.
cu prietenie,
andrei t

imi da senzatia aceea a florilor puse la presat demult, in alti ani, pe care le-ai uitat si le redescoperi cu nostalgie si duiosie, rasfoind o carte.
citit placut
cu prietenie,
andrei t