poezie către cine o fi

când ești tu atent la toate lucrurile aparent mici,
de pildă, în ultima strofă, când se îndepărtează chipul
după ce ai aruncat cu pietricica în el,
când ești tu așa mi se pare că am de a face cu multă
multă poezie și mă bucur.

nu-mi place că e soarele și apoi coada de cometă deci cumva în același registru astral deci cam previzibil.

ai putea și \"stropindu-i pe cei din jur\", nu e nimic aiurea să zici așa.

un text mult mai puțin \"elaborat\" decat altele...si parca e mult mai putina emotie aici...decat in altele...pare un poem scris in graba...iertare pentru o sinceritate nuda...

li, da, previzibil soarele-coada de cometa. sunt constient de asta, dar eu zic ca isi are locul bun acolo.
zic eu ca /stropind pe cei din jur/ merge mai bine decat stropinu-i(pe care am fost tentat sa il folosesc) pentru ca e mai cursiv cumva, vine imediat dupa plonjare. eu asa vad:)
cat despre ultima strofa nu stiu ce sa zic. la inceput am vrut sa fie asta poemul, si poate chiar va fi.:)
multumesc de semn nocturn.
stefan

sinceritatea este sinceritate.:) nu are cum sa fie nuda, sinceritatea e nuda prin definitie:). deci multumesc ca ai fost asa. curios cum, tocmai aici am pus ceva mai multa emotie:). se pare ca m-am inselat. multumesc
seara buna
stefan

de ce crezi tu că e mai puțină emoție în poemul ăsta?

de ce crezi tu că e mai puțin elaborat?

sancționează-l să înțeleg și eu.

evident, mai citește-l o dată.

aștept răspunsul tău.

sinceritatea nu e nuda prin definitie!...nuditatea ei este (ca o mare tentatie) o invitatie la tarirea unui proces treptat de asimilare a ei (sinceritatii)...in propria noastra fiinta...nu stiu, am senzatia ciudata (pornind de la perceptia unor exterioare influente) ca ceva e oarecum in *neregula* in felul in care te scrii...sper din toata inima ca ganduri rele
\"au făcut doar așa
niște cerculețe
ca atunci când arunci o piatră în apă
și chipul ți se deplasează în larg\"
cred ca srii bine...si ai foarte multe de spus...despre tine?

foarte frumos final, aproape detasat de tandru. simplifici, te indrepti de spate. iar asta permite oicand suiri, ridicari.

ioana. simplitatea e sora cu sinceirtatea. definitia data de tine sinceritatii ma baga in ceata. nu stiu cat de bine scriu sau ce mai am de zis in poezie, eu multumesc ca pot sa scriu
madalina, vad ca finalul e cel mai evident. are pieptul in fata :) suiri, ridicari: da, da.
va multumesc de citire
seara buna
stefan

stefan, eu nu defineam sinceritatea...comentam *atributele* ei...la inceput o adevarata incercare *ochiului* nostru...

ioana, fie cum zici tu.
****
intre timp am modificat poezia. varianta intreaga era:
/te așezi în genunchi
cum se așază un foc de tabără
înaintea plecării
îți faci în suflet o cruce
ca o pajură pe un ban
și plonjezi
stropind pe cei din jur cu aer

soarele va fi pentru tine
o coadă de cometă
ce le va mângâia obrajii clocotiți

buzele tale nu au putut niciodată să răcorească
au făcut doar așa
niște cerculețe
ca atunci când arunci o piatră în apă
și chipul ți se deplasează în larg/
acum a ramas doar ultima strofa

mi-a placut finalul, ca o revelatie, ca un poem zen, unde pilda e totul, la tine se pierde usor in cercuri. f frumos.
mcm

nu stiu daca zen. poezia insa da, se pierde in zare pur si simplu.
multumesc de comentariu
stefan

mi se pare un poem complet. foarte puternic si usor de redat vizual.
poate nu prea ma pricep eu sa critic.
asa ca ramane doar senzatia.
primele versuri sunt racoroase si am facut bine ca le-am savurat, ca pe un ceai proaspat, in aceasta dupa-amiaza. parca acum nu mai e asa de inabusitor afara. :-)
cu prietenie,
andrei t

e bine daca are efectul acesta poezia mea. inseamna ca adio aer conditonat:)
oricum, tot ce trebuie sa ramana dintr-o poezie este senzatia. daca nu e senzatia starnita, apare critica:D
multumesc de citire si semn
stefan

bravo, concentrat, ce-mi place când oamenii au curajul să taie. felicitări! :)

balsam și șampon, doi în unul. îmi place mai mult așa.

de aseara tot voiam sa tai. aveam impresia ca restul erau asa, niste straturi care oricum erau date la o parte. nu cred ca e vorba de curaj, pentru ca atunci ar insemna ca m-am atasat de text mai mult decat trebuie. si am pus in el balast personal la care s tin prosteste. asa, e doar o revizuire obiectiva.:)
multumesc de retrecere.
stefan

Stefan, recunosc! Trebuie sa ma iau de mina cu Li si sa spun si eu ca e mult mai bine asa. Am citit si prima varianta, dar avea ceva cam multa incarcatura.

Stii, am zimbit in fata chipului ce inoata, inoata, inoata...

Frumos. Felicitari!

de aia am redus. incarcatura era vizibila
multumesc de semn,
stefan

Asta chiar ca este un text care se respecta si se adreseaza unora care or fi ceva
ori cine or fi ei... imi palce versutul \"(ca atunci când) arunci o piatră în apă, dar nu ma opresc aici imi place teribil aceasta strofa memorabila \"și chipul (îți) înoată în larg\"! Ce este trist este ca un vers atat de scurt inca se mai poate scurta! oricum este teribil pentru ca se numeste poezie! M-a uns peste tot! N-am gasit o alifie mai scumpa!

nu stiu cat mai poate fi scurtat versul acela. ramane asa pentru o vreme. oricum multumesc de citire si de comentariu
stefan