Antrei Kranich

de undeva dinauntrul lumii pestrite a arheologilor pot gusta si mai bine umorul tau, desi inca stau in cumpana daca sa mai las sticla de vin 2 minute pana s-o gust, ori sa-mi dezmierd gatul cu lichidul rubiniu.
desi procedeu cateodata riscant, tu poti duce persiflarea la cote inegalabile, folosindu-te de surse pe care, daca nu le-ai cunoaste partea aceea mai intunecata, n-ai putea sa le folosesti ca instrumente de umor.
prin urmare, cu plecaciune iti ofer tarnacopul si spaclul in semn de admiratie.
cu prietenie,
andrei t

un poem-metafora, o descriere minutioasa, fara a plictisi insa, simti devenirea in spatele transformarilor apei, realizezi la final ca si tu esti unul dintre cei ce aluneca si se impotrivesc fara folos, pentr ca, epuizat:
\"ajungem la mal și ne înecăm pașnic\"

cu prietenie,
andrei t

pai e si de dragoste si de razboi:
\"la ce-mi foloșete faptul că știm același alfabet
ai să mă mângâi cu aceleași degete
cu care ai mângâiat baioneta
jocul trebuie întrerupt, o imagine infecundă\"
imi place senzatia de oglinda, in care se merge si mai departe si nu se mai reflecta celalalt in tine, ci in el insusi. cu atat mai mult cu cat intr-un fel e obligat/ fortat sa-si incapa in trup.
poate ar fi bine sa renunti la \"tau\" de la \"propriul tau furt\", ingreuneaza fraza.
si corecteaza \"folosete\".
in rest, numai de bine.
un andrei t mic

vii, dezinvolte, trufase, scuipand pe timp si pe spatiu, versurile:

\"sunt șarpe sau cerboaică și vin să vă spun adevărul
studiind seducția oaselor m-au încolăcit epocile de gât
omul e fiul iubit la fiecare naștere\"

iar sfarsitul pastreaza dezinvoltura, insa tempereaza prin gingasie, prin apropiere intima, asa cum de obicei femeile stiu sa descrie impletirea barbat-femeie:

\"e vremea culesului de struguri
bărbații cu mai multe soții se iubesc în butoaie
sângele gintei într-o zi ne va ajunge din urmă\"

cu prietenie,
andrei t

rebeliunea e rara si doar acolo gasesti intemeietorii de curente. ceilalti sunt apartinatori ai unui curent sau al altuia, deja argumentat si salutat, deja consfintit. vorbesc de rebelii adevarati, cei care se smulg de arta tot pentru a crea arta.
in rest ecosistemul agoniei are cu adevarat toate speciile pomenite.
salutara in textul tau e in primul rand initiativa. fata de altele anterioare, nu se doreste o transformare sau o imbunatatire. e doar o analiza la rece, punctuala. si subiectiva. dar asta nu e o acuza. ar fi absurd sa ceri obiectivitate in literatura.
ca sa abat condeiul in zona viziunilor intime (:-)), cred ca rolul meu si al tuturor de pe site se schimba in functie de timp, de activitate, de inspiratie, de acel ceva pe care nu stii sa-l descrii. insa este foarte bine ca exista toate tiparele, care intr-un fel sau altul te ajuta, constient sau inconstient, sa-ti alegi specia din care vrei sa faci parte.
drept rezumat, o initiativa care merita aplaudata!!!

delicat si foarte sugestiv sfarsitul poemului, copilul pe care imprimi imaginea tatalui, ca sa-l poti tine oricand in brate si intr-un fel sa-l inlocuiesti atunci cand se departeaza de tine.
\"am să creez o ființă nouă
ca un bol de cristal
prin care să te văd când ești plecat\"
e un poem al caravanelor dinauntru, al panzelor freatice in care de sapi vei gasi apa rece si proaspata sa te adapi, al plecarilor ciclice. iar peste toate, asemenea unor raze rasfrante, imaginea celuilalt coborata in tine.
cu prietenie,
andrei t

practic aici gasesc o suita de micropoeme, de parca ai avea intre degete un sirag de matanii si te-ai juca cu fiecare dintre ele, rotunjind-o si netezind-o.
fiecare strofa are inramata o stare. ca tot, peisajul este undeva in pragul vietii-mortii, concretului-irealului, acolo unde \"îngerul de piatră atinge
un înger adevărat\".
peste toate apasa greu senzatia plecarii oriunde.
cu prietenie,
andrei t

persiflare si oglinda in oglinda acest poem. un text despre creator si creatie, in care mitul se destrama si creatorul apare in fata lumii, gol si neajutorat.
cu prietenie,
andrei t

e pacat sa schimbi si sa mai presari ici colo metafore. lasa-l asa, brut, sa sara din pagina si sa zgarie cititorul, sa-l umple de sangele tau. :-)

in acest poem se simte dezinvoltura, cuvintele zvacnesc. nu e nimic static. totul se petrece, isi parcurge menirea apoi se intorce printr-un cerc in locul unde a plecat.
iar urmatoarele doua strofe trebuie puse la pastrat si recitite de fiecare data cand ai prostia si orgoliul de a crede ca doar tu vezi luna palida, doar tu simti incrancenarea marii, doar tu ai lut inauntru si poti sa-l modelezi in orice forma doresti:
\"ca și mine te-ai născut dintr-o femeie care zbura cu soarele în mâini
pe deasupra acoperișurilor colorate ale orașului
ca și mine ai străbătut cele 1000 de câmpii arse de lună
fântânile noastre au apă vie chiar dacă sunt săpate în deșerturi
ochii noștri privesc spre înăuntru și nu le e teamă

de câte ori ți-am spus
nu pleca la drum pe înserat
nu sta la sfat îndelung cu leii din groapă
ucide-i sau fugi
nu-i vei putea îmblânzi
vânează de unul singur
nici măcar câinele nu îți este aproape când simte miros de sânge
glonțul e mort e inutil dacă nu e unul născut din iluzie\"

e un poem rotund, un mister impartasit altora cu tot cu ritual.

andrei t

e interesant sa vezi cum eclipsa de luna a starnit un alt fior decat cel pe care l-ai incercat tu.
aici e o dedublare. luna, ascunsa, devii tu. astfel, cerul si pamantul devin drumurile tale de preumblare.
cu prietenie,
andrei t

reusita descrierea tarii de dincolo de arcul de triumf:
\"între cer și pămînt o patrie mică
o bucată de piele
ce visează întoarsă
pe partea ei de noapte\"
un poem frumos, rotund, cu imagini puternice.

cu prietenie,
andrei t

retin:
\"turnau absint în cupa îngerilor
și jucau cerul pe o ruletă\"
si sfarsitul.
o persiflare a creatiei. sa te iei la tranta cu dumnezeu, asta da provocare.
cu prietenie,
andrei t

nu ma pricep sa scriu epigrame, asa ca iti scriu simplu si neaos: buna gaselnita, bun umorul, buna rima.
cu plecaciune,
andreit

din cuvinte putine reusesti sa creionezi in clar-obscur o imagine reusita.
asteptare, plecare, pustiu.

cu prietenie,
andreit

ca de fiecare data, cel mai mult ma atrage un poem atunci cand imi lasa imaginatia sa alerge sloboda si eventual ii da o bucata intinsa de padure, sa aiba unde cutreiera pana la ultimul cuvant.
si aici am gasit astfel de imagini:
\"cu perdeaua părului
dată la o parte
de peste obrazul de var
pe care zâmbetul era ca o epifanie\"
\"mi se va dezlipi de pe retină
așa cum se cojesc icoanele
pe pereții bisericilor de țară\"
delicate, puternice, pot fi vazute, auzite, atinse, li se poate simti materialul in spatele cuvintelor.

cu prietenie,
andrei t

in poem e atat de mult \"gol\" incat in mod ciudat devii claustrofob si il loc sa ai in fata o stepa sau un cer nesfarsit, realizezi ca acel \"gol\" devine un fel de colivie invizibila, care se micsoreza si te inghesuie, pana te inghite.
vroiam sa citez cateva versuri, dar e greu. poezia e un tot, se completeaza. ar trebui sa citez tot poemul. :-)
citit placut,

cu plecaciune,
andreit

nu stiu, mie aceasta joaca dintre creatie (poem) si creator ma duce cu gandul la cuplu si interactiunea dinauntru.
e foarte probabil sa fiu inraurit de chestii personale si sa fi individualizat putin poemul, adaptandu-l.
dar asta e bine, nu?
inseamna ca ai reusit sa faci in asa fel cu poemul acesta incat sa rezoneze cu cititorul.

cu ceai si plecaciuni,
andrei t

stai putin. apai \"giugiuleala\" nu e nici luare in ras nici altceva. pur si simplu cuvantul asta mi-a venit in gand pentru harjoana dintre el si ea intr-un cuplu, despre tot ce poate fi imprumutat celuilalt.
e in sens pozitiv.
e un poem bun, asa cum m-am obisnuit sa gasesc la tine.
cat despre interpretari, stii ca am imaginatie bolnava si intotdeauna vad altceva intr-un text.
si da, ai dreptate. poemul este serios. dar atata cat poate fi dragostea. :-)
cu plecaciune,
andrei t

aici e o destainuire a personajului in fata mortii. si cine poate fi moartea decat creatorul/ scriitorul, singurul care iti poate hotari sfarsitul?
si mai e dedesubt o giugiuleala tandra dintre un el si o ea, cu afara si inauntru, cu aceeasi nota de gingasie pe care am gasit-o si alte poeme ce-ti apartin.

cu prietenie,
andrei t