Paradox

Constatarea ta e clară,
Nici bogatul, nici săracul,
Nu ar vrea nicicând să moară,
C-ar putea să îi ia dracul.

Despre fete, cum știai,
Zice-o vorbă din popor:
Cele bune-ajung în Rai,
Cele rele...unde vor.

De murit, moare oricine…
Raiul – doar o adiere…
Și-atunci, mă gândesc, mai bine
Mergeți amândoi la bere.

Privind-o cu un lung fior,
Încet la Domnul mă rugai:
\"Nu aș putea ajunge-n rai
Fără să mor ?\"

Dacă-ar fi s-aleg, nu sunt
Pentru iad, că cică-i rău;
Raiul l-aș alege, zău,
Dacă ar fi pe Pământ.

Furat de replici, uit să mai și comentez. Sorin, constat că ești în formă, după o serie de epigrame foarte bune, toate pe teme originale, vii cu una de-a dreptul excelentă. Felicitări !

Dan

Sorine, o epigramă asemănătoare ți-am trimis pentru \"Antologia de epigrame\". Nu apare acolo, dar e mai veche și am publicat-o în revista \"Apostrof\", anul V, nr.5, septembrie, 2007. Este posibil ca memoria reziduală să-ți fi jucat feste, în ceea ce privește poanta. Nu e nici o supărare, se mai întâmplă și la case mai mari. Iată epigrama, așa cum ți-am trimis-o și varianta care apare în revista \"Apostrof\":

Paradox ortodox

La „Maica Precistă”, la „Crai”,
Se roagă mulți, și nu-ntr-o doară,
Că vor să ajungă toți în Rai,
De s-ar putea… Fără să moară!

Paradox ortodox

La Maica Precistă, la Crai,
Se roagă mulți, și nu-tr-o doară,
Vor să ajungă toți în Rai
Dar nimeni nu vrea ca să moară!

P.S. Este și unul dintre motivele ce mă determină să nu postez epigrame mai noi, ci doar din cele ce au mai fost publicate în reviste. Am făcut o singură excepție, cu \"Unui coleg de Atelier\"- pentru că era doar contextuală, în afara site-ului neînsemnând nimic.

Versul doi, la epigrama publicată în \"Apostrof\", se ca citi: \"Se roagă mulți, și nu-ntr-o doară\".
P.S.2 Indicat ar fi să ștergi textul.

am nimerit ca musca-n lapte.

Sper că ideea \"s-ajung în rai fără să mor\" din replica mea să nu fie și ea bănuită de împrumut. Cu siguranță îmi era complet străină, în plus, eu mă gândeam acolo la un rai ceva mai pământesc. :)

Ionut, la faza asta m-am inspirat din intelepciunea proverbiala a poporului roman. Cum am mai facut-o de atatea ori, mai ales la poeziile in grai banatean.

...Si apropo de Rai, uite o varianta -zic eu originala- pe care o sa o postez si ca epigrama de sine statatoare:


Româncele și raiul italian

De pe scumpul nostru plai,
O zburdalnică duduie
A plecat s-ajungă-n rai...
Și-uite-o-n zeghe pe Rai Due.

nu ma pricep sa scriu epigrame, asa ca iti scriu simplu si neaos: buna gaselnita, bun umorul, buna rima.
cu plecaciune,
andreit

Ma bucur ca ti-a placut si te invit sa incerci sa te produci si in epigrama. Poate vom avea cu totii o placuta surpriza.

Sorine, așa e! Mi-a spus cineva că și \"Paraziții\" au într-un text al lor poanta asta. Cred că și mie memoria reziduală mi-a jucat un renghi. Măcar nu m-am mai \"aprins\" ca pe vremuri, după cum ai putut observa. Asta e. Rămânem cu variantele, inspirate din umorul popular. Cu prietenie,

Promit sa-ntreb niscaiva profi
Ca ne-ai lasat nedumeriti:
Ori parazitii-s filozofi,
Ori filozofii-s… paraziti?