Anton Vasile

Buget pentru cine? Când aleșii nației au auzit cuvântul ,,buget’’ au sărit ca arși din somnul puterii. ( Goya, celebrul pictor spaniol, zicea că somnul rațiunii naște monștri, dar

Iubirea la bătrânețe În tinerețe eram iubitul tău - fără pereche, de ce acum sunt …, doar o haină veche? pe care o arunci scârbită la gunoi, de parcă n-am mai fi ființe, amândoi… În

Eu cred! Eu cred în România mare și în Tine, Popor român; așa cum cred, în Dumnezeu și în Cristos; Nimic nu-i mai presus ca țara – să se știe bine! Ci numai Dumnezeu și Fiul său

Doamna în negru Doamna în negru pășea agale, Ca o mireasă palidă și sumbră, Marcată fiind de drama vieții sale; Părea acum, mai mult o umbră. A fost o frumusețe răpitoare, Pentru bărbați

Suntem prizonieri, dar și liberi suntem! Suntem prizonierii eredității noastre pentru eternitate; așa ne-am născut - programați – să evadăm e-n zadar! Ducem în noi, și patimi, și boli,

Quo vadis, Domine? Cine-ar putea ierta trădarea în iubire? mârșavă e prietena care mi-a dat de știre, dar, mai mârșav, este trădătorul care-a întinat ce are mai sfânt pe lume omul. Nimic nu

Narcisism (Narcis, privind în străfunduri de ape, nu s-a îndrăgostit de propriul său chip cum se crede, ci de sora sa geamănă, de anima sa, de imaginea sa virtuală feminină existentă în

Scrisoare deschisă către părinți (Omagiu d-nei Zamisnicu, prima mea învățătoare, a cărei soț, preot cu har, a fost arestat de comuniști și trimis la canal.) Vă sărut mâna mamă și

Cheia iubirii În tine, eu mă iubesc pe mine! și tu la fel, în mine, te iubești pe tine! în mine e anima ta, în tine e al meu animus, astfel iubirea este un plus, dar poate fi și-un minus

Blestem Blestem pe toți acei, ce, fără de rușine, Trădează neamul românesc; Neam de neamul lor să nu le fie bine! De nimic să n-aibă parte, și de chip neomenesc. Să fie hidoși la trup și la

Femeia-n mov Când am întâlnit-o pe femeia-n mov Eram frumos și mândru ca un heruvim; Parcă desprins din file de hrisov, Sau, din pocale vechi de vin. M-a prins în vraja ei femeia-n

Omul pocăit! M-am depărtat de Tine, Doamne, Crezând că sunt chiar propriul meu Stăpân, Și vanitos, ca fiii unor bogate doamne, M-am comportat ca cel mai rău păgân. Căci îndemnat, de Răul de

Mă chinuiești cu un sadism feroce gândindu-mă la tine eu nu mai pot dormi; mă zvârcolesc și mă frământ atroce cu dorul și dorința ce nu le pot opri. Ah, simt cum arde-n mine focul, ca-ntr-un

Mereu, când plouă… Mereu, când plouă… mă fulgeră un cald fior, m-apucă nostalgii de-amor, dorințe nebunești, și-un dor de-o fată, sau, chiar două… Mereu, când plouă… hormonii clocotesc în

O, tu femeie bolnavă de amoc (Belle de jour & belle de nuit) O, tu femeie bolnavă de amoc, Cu mii de demoni și de draci. Cum reușești cu viața să te-mpaci? Când tu astâmpăr nu mai ai

Decăderea românului Decăderea românului a început, De când a cunoscut că banu-i zeu; De-atunci, mereu, omul avut A vrut să-l cumpere chiar și pe Dumnezeu! Nimic nu mai e sfânt în țara

Fata din Câmpul lui Neag Mi-amintesc c-am cunoscut odată, O fată ciudată, din Câmpul lui Neag. Am întâlnit-o într-o seară miresmată, Când solitar mă plimbam pe vechiul drumeag. Când am