În grădina lui Epicur
Să bem paharul pân’ la fund! Să bem paharul pân’ la fund! că nu se știe cât vom mai trăi; viața nu valorează nici un scund, n-am învățat înc-a muri! cum să trăiești în astă
În grădina lui Epicur
Iubire-n câmpul cu bujori De sute și de mii de ori, noi ne-am iubit în câmpul cu bujori; acolo întâi ne-am îmbătat de-ambrozie și nectarul parfumat. O, cât de mult am
În grădina lui Epicur
Mă chinuiești cu un sadism feroce gândindu-mă la tine eu nu mai pot dormi; mă zvârcolesc și mă frământ atroce cu dorul și dorința ce nu le pot opri. Ah, simt cum arde-n mine focul, ca-ntr-un
În grădina lui Epicur
Blestem de iubire Nu există sentimente de iubire! îmi zise cu dispreț băiatul; e doar iluzia, unor visători ca tine, ce ne-a legat, unul de altul. E născocirea înfierbântatei tale
În grădina lui Epicur
Narcisism (Narcis, privind în străfunduri de ape, nu s-a îndrăgostit de propriul său chip cum se crede, ci de sora sa geamănă, de anima sa, de imaginea sa virtuală feminină existentă în
În grădina lui Epicur
Femeie!... Deschide poarta lumii! Femeie!… Deschide poarta lumii! să intre triumfal bărbatul pe calu-i năzdrăvan; sub vraja lunii să-l vezi pe Făt-frumos, ca nimeni altul! Deschide poarta
În grădina lui Epicur
Mereu, când plouă… Mereu, când plouă… mă fulgeră un cald fior, m-apucă nostalgii de-amor, dorințe nebunești, și-un dor de-o fată, sau, chiar două… Mereu, când plouă… hormonii clocotesc în
În grădina lui Epicur
Quo vadis, Domine? Cine-ar putea ierta trădarea în iubire? mârșavă e prietena care mi-a dat de știre, dar, mai mârșav, este trădătorul care-a întinat ce are mai sfânt pe lume omul. Nimic nu
În grădina lui Epicur
Tu nu-nțelegi femeie? Tu nu-nțelegi femeie că slava ta sunt eu? Așa cum rânduit-a Dumnezeu! Din coasta mea El te-a făcut, și sprijin mi te-a dat, Dar tu, de șarpe ispitită, căzut-ai în
În grădina lui Epicur
Omul pocăit! M-am depărtat de Tine, Doamne, Crezând că sunt chiar propriul meu Stăpân, Și vanitos, ca fiii unor bogate doamne, M-am comportat ca cel mai rău păgân. Căci îndemnat, de Răul de
În grădina lui Epicur
Blestem Blestem pe toți acei, ce, fără de rușine, Trădează neamul românesc; Neam de neamul lor să nu le fie bine! De nimic să n-aibă parte, și de chip neomenesc. Să fie hidoși la trup și la
În grădina lui Epicur
O, tu femeie bolnavă de amoc (Belle de jour & belle de nuit) O, tu femeie bolnavă de amoc, Cu mii de demoni și de draci. Cum reușești cu viața să te-mpaci? Când tu astâmpăr nu mai ai
În grădina lui Epicur
Doamna în negru Doamna în negru pășea agale, Ca o mireasă palidă și sumbră, Marcată fiind de drama vieții sale; Părea acum, mai mult o umbră. A fost o frumusețe răpitoare, Pentru bărbați
În grădina lui Epicur
Eu cred! Eu cred în România mare și în Tine, Popor român; așa cum cred, în Dumnezeu și în Cristos; Nimic nu-i mai presus ca țara – să se știe bine! Ci numai Dumnezeu și Fiul său
În grădina lui Epicur
Femeia-n mov Când am întâlnit-o pe femeia-n mov Eram frumos și mândru ca un heruvim; Parcă desprins din file de hrisov, Sau, din pocale vechi de vin. M-a prins în vraja ei femeia-n
În grădina lui Epicur
Femeia-n roșu(The ginger) Când am văzut-o pe femeia-n roșu, Cu chipul gingaș, plin de mister, Am asemuit-o cu bănățeanca, cea din Turnul Roșu, Care l-a vândut pe Dilinger. Femeia-n roșu, cu
În grădina lui Epicur
Fata din Câmpul lui Neag Mi-amintesc c-am cunoscut odată, O fată ciudată, din Câmpul lui Neag. Am întâlnit-o într-o seară miresmată, Când solitar mă plimbam pe vechiul drumeag. Când am
În grădina lui Epicur
Cheia iubirii În tine, eu mă iubesc pe mine! și tu la fel, în mine, te iubești pe tine! în mine e anima ta, în tine e al meu animus, astfel iubirea este un plus, dar poate fi și-un minus
În grădina lui Epicur
Decăderea românului Decăderea românului a început, De când a cunoscut că banu-i zeu; De-atunci, mereu, omul avut A vrut să-l cumpere chiar și pe Dumnezeu! Nimic nu mai e sfânt în țara
În grădina lui Epicur
Suntem prizonieri, dar și liberi suntem! Suntem prizonierii eredității noastre pentru eternitate; așa ne-am născut - programați – să evadăm e-n zadar! Ducem în noi, și patimi, și boli,
Ce pereche potrivită
Ce pereche potrivită! Și ce cuplu, uimitor; Ea o bardă ascuțită El..., o coadă de topor
În grădina lui Epicur
Odă viței de vie O, viță, tu, ce dulce ești și ce plăcută! Ca o copilă în care s-a trezit dorința-i mută. Când te privesc în toamnele târzii, Mă cuprind în suflet, arșițe pustii… Mă uit
Renașterea androginului
Renașterea androginului ,,De te doresc atât de mult femeie! E pentru că…, născută ești din mine. Când ,,te-am văzut’’ aprinsa-i o scânteie Și-atunci m-am cunoscut…, prin tine. De când te-a
