Poeziehaiku

În grădina lui Epicur

Să bem paharul pân\' la fund

2 min lectură·12 ianuarie 2009

Mediu

Să bem paharul pân’ la fund!

că nu se știe cât vom mai trăi;

viața nu valorează nici un scund,

n-am învățat înc-a muri!

cum să trăiești în astă lume?

fără alcool , fără futai și fără drog

eu unul aș lăsa la toți anume

câte-un butoi , o fată și mult cok

Și țigara, ah ce berbant mă face!

când pufăi fumul înspre tine, rotocol,

și dimineață - când pe tron curul îmi zace,

ce bună-i o țigara pe stomacul gol!

Trag apoi dintr-un pahar ca să mă dreg,

să pot porni la treabă cât mai treaz;

fără alcool , fără tutun nu sunt întreg

și viața nu mai are nici un haz.

Și-apoi futaiul, o ce minunat,

când fata-mi caută penisul cu gura,

mă simt ca tantricul iluminat…,

din dragoste, eu caut iarăși băutura…

Mergem spre seară într-un bar ascuns,

ne injectăm și drogul – ce extaz!

pe mine mă apucă râsul – fata dă în plâns

și ne petrecem noaptea într-un mare haz.

Mă scol cu capul greu pe la nămiezi,

o groază de idei îmi colcăie în creier,

ca să suport vacarmul lor - eu iarăși mă droghez;

și-ascult în transă cântările de greier.

Să bem paharul pân’ la fund!

că nu se știe cât vom mai trăi;

viața nu-i nici prețul unui scund,

n-am învățat înc-a muri!

002.270

Anton Vasile. “În grădina lui Epicur.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anton-vasile/poezie/1817940/in-gradina-lui-epicur

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.