În grădina lui Epicur

Narcisism

(Narcis, privind în străfunduri de ape, nu s-a îndrăgostit de propriul său chip cum se crede, ci de sora sa geamănă, de anima sa, de imaginea sa virtuală feminină existentă în inconștientul fiecărui bărbat, așa cum există în inconștientul fiecărei femei, imaginea ei masculină.)

Fac dragoste cu sora mea geamănă;

ea este-n mine și, eu sunt în ea;

mă uit în oglindă – o, ce bine seamănă,

din tinerețe, cu figura mea…

Resping avansurile fetelor reale;

ce am în mână e plăcerea mea!

n-o-mpart cu nimeni, și cânt osanale

iubirii mintale ce-aprinde o stea!

Mă uit în străfunduri de ape; oglinda

îmi revarsă chipul cel drag,

ea este-n adâncuri, în mine, plăpânda;

eu nu mai văd afară, de prag!

Universul meu e acolo, în adâncuri…,

eu văd, ce alții nu pot vedea,

pe sora, ce-aleargă mereu printre gânduri;

ea este acum lumea mea!

Mă cheamă la ea cu-atâta-nfocare,

că nu mai pot să opresc

gestul, care m-aruncă în mare,

cu sora să mă contopesc!

Vasile Anton