Tăioasele membrane
se crapă,
oxigenul erupe-n vâltori
și bulboane adânci
biciuiesc stătutele ape...
o fărâmă de lumină
își face loc mai în față
înseninându-ți privirile
obscure.
Mai stai!
În
Pulsândele
case roșii
dereticate,
fără fir de praf,
cu zdrențele covoarelor
scuturate...
Timpul e aici
să se odihnească...
o ceașcă de cafea,
o pisică în poală,
un hamac
pe veranda
încinsă de
Zeița țese aurore
cu fire de lună și soare,
își scutură pletele lungi
aurind țesătura
cu legendar parfum
de stele;
prin zâmbet
o cerne
pe pământu-adormit.
E un semn!
Frumusețea există
iar Lumina o
Am pierdut ocazia de a spune
Mulțumesc
pentru
friabilul trup,
refuzatul lujer,
deznădăjduitele cuvinte `poate`,
coroana mahalagioaicelor lacrimi,
însușitele portrete ale dorului,
ulcioarele-mi pe
Ponosite cătușe
zornăie
împrejurul gândurilor mele.
În apucarea de fier
îmi sunt țintuite sentimentele
și totuși
sufletul respiră
nădejdea
pentru
împăcare,
libertate,
o viată...
Cu inima despletită
precum o tigancă focoasă,
aș alerga în tinerețea fiecărei zi,
ca-ntr-un secret ritual de dragoste,
să-ți sărut picioarele
spălate-n lacrimile
celei de mai înainte,
să-ți mângâi
M-ai cernut
prin ace ruginite,
zugrăvindu-mi zilele
cu nuantele părerii de rău.
M-ai cununat în secret cu dorul
ascunzându-mă-n colivia neliniștii tale.
Sunete monocrome...
ritualuri
\"Singurătatea nu se vede in imagini\",
spui tu cu glas înghetat
și-mi smucești poza din mână.
Amețita m-opresc incercand
să simt ce s-a-ntâmplat...
Iar tu rânjești
tracasându-mi simțurile
cu o
Împietritele acoperișuri ale orașului respiră
nedoritul fum din ramuri lipsite de frunze
ce-n antiteză cu mine,
se intind după încăierarea
rotitoarelor brațe solare.
Această restaurată zi
naște ură
Secunda
trebuie dizolvată!
Cu dreptul vârstei, vrăjitoarea
îngălbenește presimțiri și conștiințe.
Topește ghețari pe nuiele-n cunună,
aruncă negru praf de stele în ochii clarului de lună.
Viscolește
Se împrăștie-n jos
pe linia spatelui
un simțământ perforat.
Mă-ntorc spre-năuntru,
mă scurg în afară:
să fie totul chiar atât de
curat?!
Mai îmbrac înc-o toamnă
și mai sar înc-un dor...
Cineva să
Cu fiecare an
mă dor mai mult
nepieptănatele
tâmple gri
ale verii...
În fiecare zi
mă secetă
prostituatele
brațe pietroase
ale muntelui...
La fiecare ceas
mă
Către finalu-acestor rânduri
o femeie sculpteaza un semn in nisip.
Bărbatul îl șterge de la inceputuri:
- Vinovatul s-arunce cu piatra cel dintâi!
Timpul arde-n trupuri
si naste
Fotografie: Kiru Chis Dorin (Galeria Foto Alpinet)
De-un drum prăfos
mi s-a lipit o talpă
alunecându-mă pe dos.
Refuz consecutivul pas,
mă zbat concentric,
dezbracată
de umbrele acestui ceas
- nu
AU