Inverzind de-atata alb

Împietritele acoperișuri ale orașului respiră
nedoritul fum din ramuri lipsite de frunze
ce-n antiteză cu mine,
se intind după încăierarea
rotitoarelor brațe solare.

Această restaurată zi
naște ură fracturată în liniile fericirii,
topind inghețata pătură a vânturilor
pentru a vedea aceasta țărână boreală cum
se trezeste înverzind de-atâta alb.

Astfel mi se dădu-n vileag inima
dintre sălbaticele bestii
calatoare spre legănatele,
indiferentele străzi
de-Acasă...