S-a ars atâta timp
că a rămas doar amintirea
acelor glasuri în mine.
Cuvintele lor au tăiat adânc uneori
și mi-au lăsat sufletul sângerând peste lume.
Când degetele lor reci m-au atins
am
Cândva am zărit un înger plângând
cu șuvoaie puternice de lacrimi.
De-atâta umezeală înmuguriseră curcubee
între ochii lui și țărâna pe care căzuse.
De ce atâtea lacrimi?
Mi-am pierdut
Mut
se-ntunecă soarele.
Pentr-o microsecundă timpul stă în loc,
se răsucește și zboară către zero.
Somnoroase vânturi
dezlănțuie val
după val,
spală dinspre mare
prăfuite
Prezența mea
te-mprejmuiește din nou
precum încă un strat de piele.
Îți respir
ușor
contururile
și plăsmuiesc cortine de argint
peste firavul punct de sprijin
al podului.
Cu aripi
Lacrimi se coboară,
nu, deloc,
mai bine nu
se-nfrânează,
apasă greu,
nu-i nici un gând,
nici un cuvânt să poată descrie
se crapă
fluvii în fiecare ochi.
de prisos
cine să le vadă
Cine să le poată
Cum
se scrie
cuvântul
dragoste
sau cum
se scrie
numele
Tău?
E prea mult pentru mine să-nțeleg.
Prezența Ta mă trântește la pământ,
o scânteie din Tine-mi înmoaie genunchii,
lacrimi răsar și-mi
Înspre plajă gânguresc valurile
cu gesturi rotunde si largi.
Ca bobine de pergament
cuvintele prind viață în centrul cercului circumscris-
moi, fragile, limpezi și frumoase.
Acum pot să
Dacă ar trebui vreodată să-mi pun o dorință
atunci mi-aș dori...să-ți ții respirația
când citești aceste rânduri.
Dacă ar trebui să-mi pun și a doua dorință
atunci aș vrea...să fii aici lângă
În acea noapte s-a hotărât:
se va trezi cândva între întuneric și lumină
și va goli toate cutiile de scrisori ale vecinilor
pentru-a vedea dacă veștile lor
se aseamănă cu ale lui.
Să verifice
Și apoi tu ai zâmbit.
În bezna desfășurată
m-am zărit dintr-o dată pe mine.
Mă oglindeam în zâmbetul tău.
Niciodată nu am mai fost
atât de frumoasă ca atunci.
Salut,
acum nu sunt acasă
dar bine ai venit în eternitate!
Aici dansează cei morți cu cei vii.
Aici, toamna, aduce vântul frunze-povești.
Aici dormitează singurătatea prin întunecimile