Anghel Geicu

și după când afară e frig iar copiii merg către școală cu căciulile trase adânc pe urechi atunci fii atent fază fix atunci mă apucă o tristețe ca aia din filmele indiene și îmi zic băi

când cineva îți bate în țevi la cinci dimineața, ai rupt cuiul. poți să fii tu regele asfaltului, poți să fii bulibașa din ferentari, rockefeller, alain delon, oricine, când ești cu nevasta

să zicem că atunci când încerci să pui punctul pe i cineva să vină cu alte idei. degeaba vii cu argumente, nu ai cum să câștigi, ceea ce spui nu are valoare. așadar, nu poți face nimic, și

nu-i nimic, îmi spunea maică-mea când mă loveam, până te faci mare îți trece m-am făcut mare și nu îmi trece mamă, nu-mi trece! am frunze uscate pe creștet port ploi torențiale în spate îmi

știi, eu nu pot să iau în calcul că totul e nebunie nici chiar atunci când respir sau când dimineața îmi beau cafeaua și de multe ori e mult prea fierbinte stau pe un scaun în bucătărie cu

apa de ploaie nu mă va face mai bun oricât aș sta eu descheiat la cămașă cu mâinile ridicate spre cer chiar dacă mi-aș rupe hainele de pe mine & aș rămâne așa ca un gol în

poezia aceasta s-o citești doar în gând să-ți legi un lacăt la gură și să taci ca o broască să taci ca un pom atunci când îl doare spatele ca atunci când pe partea dreaptă calci doar pe

privești pe geam ca într-o fântână părăsită ca într-o carte ce urmează să i se ardă cuvintele aștepți de parcă așteptarea îți croiește răspuns de parcă toate măștile s-au topit și țintesc un semn

în orașu' meu vara e cel mai mișto pentru că ăsta e anotimpul turiștilor și atunci se întâmplă tot felul de chestii concerte în aer liber spectacole de divertisment etc etc foarte mulți vin

tablou noapte o mașină cu portierele rupte, cioburi eu sărutând caldarâmul într-o luptă surdă încercând să mă redescopăr tentacule de lumină mă încolăceau devenisem o cochilie cu

îți mai aduci aminte iubito acea noapte de vis când noi ne iubeam ca într-un abis când stelele își întindeau mâinile și ne mângâiau iar tu mă întrebai dacă mai vreau o cană de vin sau o bere

de asta îmi este frică să vorbesc despre ea, curva dracu' unii o privesc surâzând alții mai șmecheri stau cu ea la taclale beau și mănâncă plm până la urmă o viață am, își șoptesc în

după un timp simți gustul ăla amar și vrei să o iei de la capăt noaptea te întorci de pe o parte pe alta gândindu-te dacă merită să pleci oriunde dar numai să pleci. când bei cafeaua de

ai aflat la știrile de la cinci un lucru banal o chestie oarecare instinctiv ai pornit telefonul aveai toate numerele trecute în agendă iar tu stăteai și sorbeai cafeaua la barul din

viața parcă ar fi o parcare cu plată ce-i pasă ei că uneori nu am bani să plătesc deși pentru fiecare greșeală scot din buzunar un bănuț atunci când te-am cunoscut era soare și bine și ce prost

eu nu urăsc pe nimeni, nici de iubit nici de tras cu coada ochiului prin arhive nici în ciorba altuia nu diminețile îmi beau cafeaua express și fluturii ning și ning și ning aici ar fi

în bloc lucrurile se petrec altfel că așa e la bloc și dormitorul face parte din el în el dorm mănânc îmbătrânesc și iubesc urlu de nebun în nopțile în care ochii stau căscați în tavan m-am

viața este o pizdă prin care circul ca pe o stradă pavată și când ajung să zicem în dreptul unei uși cineva din spate mă bate pe umăr abia atunci realizez că în urma mea s-a format o coadă

împrumută-mi un ceas din clipele tale să-mi fii fântâna de liniște a ultimei nopți să te iubesc în afara cuvintelor precum plopii se strâng în brațe de-a lungul drumului meu iar la capăt

pe mare în orice pescar se zbate un demon singur, îngropat în talazuri visând o sirenă așteaptă tăcut lupta cu valurile doar ancora îl ține în luntre soarele îi întoarce clepsidra vodca îi