Andu Moldovan

Poate ca tu ai dreptate.. dac-ai consultat si dex-ul, atunci eu sunt in eroare. Eu asa stiam ca se zice, dar asta nu inseamna, desigur, mare lucru :-)
Multumesc de intelegere,
Andu

\"plăsele\" cu \"prăsele\". In rest, un poem experiment. Totul e sa nu-ți prinzi degetele, if U know what I mean Adela...
Andu

Dan Carlea, un analist deobicei atent si profund, de data asta o \"da in bara\" mai ceva ca Rodion Camataru, deoarece versul \"pe epiderma apei\" este estential in \"economia\" poemului, care este unul al perceptiei si nu unul al visarii, al meditatiei. Fara el substanta finalului devine volatila, contradictorie cu \"consistenta\" corpului poemului.
Despre Ioan Peia nu mai zic nimic, ca el, ca si mine (dar parca mai ceva) e penibil uneori. Cred ca asa incepe senilitatea (valabil si pentru mine, desigur). Doar de Alzheimer sa ne fereasca Dumnezeu Ioane!
Andu

Nu incetez sa ma minunez de viata exagerat de lunga pe care o are aceasta \"gaselnita\" (a nu stiu cui) cu doua pagini de texte recomandate. Ma intreb cat va mai dura pana cand un om cu ceva viziune estetica si simt practic va gasi ceva mai bun. Eu astept, ca-s ardelean rabdator...
P.S. (anti-offtopic :-)
Un poem de marca Vasile Munteanu. Aici limbajul se imbina in mod fericit cu acea luxurianta viziune asupra \"celeilalte realitati\" pe care oamenilor de rand le-o ofera canabisul sau mescalito. As renunta doar la inversiunea din \"muta masa mea de scris\", chiar daca induce o dualitate de sensuri mi se pare \"insonora\".
Cu drag,
Andu

Mie mi se pare pur si simplu un poem care, in ciuda aparentei \"incarcari\" metaforice, este ideatic si imagistic consistent prin el insusi. Este poate unul dintre cele mai reusite semnate de Ela din categoria de \"generatia a patra\", hai sa le numesc asa, informatic :-)a poemelor in care autoarea incearca o alta abordare a mesajului poetic prin prisma tertraedrica perfecta a unei regasiri... a unei regasiri a eului singular, aici vad o femeie care, in ciuda acestei solitudini, smulge nuferii de pe ape si rosteste printre buze pline de urme de saruturi \"et in arcadia ego\".
Andu
P.S. Observ ca in ultima vreme se recomanda tot felul de texte de valoare mai mult sau mai putin indoielnica pe agonia (in opinia mea, desigur). Acesta isi merita locul acolo, in pagina de recomandate, ca sa mai schimbe ceva pe ici, pe colo. In masura posibilitatilor, desigur, ca e si el, saracu\' un singur poem.

dar pe o fata ai scapa-o de la viol bogdane, ai convinge-o? ai?
Andu.

Ma umfla rasul si mai multe nu! Dana Banu scrie un poem de doi lei dar care face referire la anii aceia cei mai intunecati ai comunismului (felicitari pentru idee!) si ce sa vezi? Sar poetii cu pareri pro de parca l-ar vota pe basescu maine la anticipate in loc sa faca altceva mai bun... zau... ma bufneste rasul, dar asta nu ma impiedica sa nu-mi scot virtuala mea palarie in fata acestei manevre reusite a danei banu, o refulata de fapt...
Si dac-ar fi sa vorbesc despre poem... ar fi mai bine sa tac, pentruca ar trebui sa folosesc doar termeni negativi, iar aceasta intrebuintare, oricat ar parea de incredibil, nu-mi sta in fire.
Andu.

Eu am primit cu zecile carti postale colorate din Franta si din Anglia si din Sua si din Singapore si nu mi-a pus nimeni catuse! Mie acest poem mi se pare pur si simplu melodramatic. Cum ar fi ca in primavara lu \'86 eu m-am casatorit. A fost un an foarte nasol, o iarna infernala, totul a mers anapoda, mai putin faptul mai sus-mentionat, care a fost si a ramas pana in ziua de azi absolut minunat, fata de care toate celelalte palesc, ceeace ti-as dori si tie Eliano!

Eu zic ca nu neaparat cantitatea de texte postate, zilnic sau orar sau saptamanal conteaza (site-ul are oricum din cate stiu o limitare de bun-simt la acest capitol), cat selectia acestora, pe de o parte de catre autor (autoare), selectie pe care as numi-o \"initiala\" iar apoi (si mai important) de catre cititori. Si am destule exemple, pe agonia sunt si autori prolifici (si ma refer doar la cei valorosi, desigur) cat si foarte \"zgarciti\" cu postarile... Cred ca RA este pe undeva \"la mijloc\" si ca el incearca sa-si defineasca o personalitate literara astfel el se confrunta cu dilema esentiala \"a fi sau a nu fi pupincurist\", dilema care macina viata oricarui creator la un moment dat al existentei sale. Poemul asta e dovada vie ca RA alege uneori calea de a \"nu fi\" pupincurist si de a scrie chiar si asa, contradictoriu si ambiguu, dar atat de placut. Nu degeaba un spirit liber ca Zabet sare din basca si da stea la un asemenea text, care nu sta in piciaore prin sine insusi, ci doar prin \"atitudinea\" pe care am mentionat-o mai sus. Nu stiu daca acest comm e foarte on-topic, poate ca da, poate ca ba, sa decida un editor, eu asta am avut de spus...
Andu.

Ideea e la locul ei, dar cred ca textul foloseste prea multe clisee lingvistice \"cealalta parte a noptii\" - e si un film deja \"the other side of midnight\" parca, nu? \"mireasa furata\", ce sa mai vorbim? apoi arhaismul tehnologic ciudat din \"un telefon fara ton\" a carui utilitate este indoielnica, parca vine din anii optzeci, ma rog, ce sa zic? Haina poemului trebuie scuturata de molii, parerea mea,
Andu.

Impresionanta aceasta privire prin \"caleidoscopul poeziei\"... cu atat mai mult cu cat aici, Ioana, intr-un gest de noblete fata de noi, cititorii (il numesc chiar asa!) ne relateaza si intamplarea din spatiul realului, lasandu-ne sa ne inchipuim apoi ce ar fi fost daca nu ne-ar fi calauzit, cu atentie, pasii prin acest poem. Ioana Barac scrie tot mai cu sufletul, tot mai cu inima. Ioana Barac incepe sa rasara din cenusa imperiului! Asa am zis eu si semnez
Andu.
P.S. Steaua vine nu pentru ce am scris mai sus, pentru aia Raul H. m-ar baga la off-topic iar RA m-ar trimite inapoi la scoala poeziei pe care, hai sa fim seriosi, niciunul dintre noi nu a terminat-o inca... Nu... steaua e pentru imagistica exuberanta a acestui poem, de parca o camera betacam s-ar plimba cu Ioana rand cu rand si ne-ar arata si cele mai tainice unghere ale viziunii, ale filtrului privirii ei. O filmare cu gross-plan, sau cu macro, cum preferati, o vizuala care rasare in ochii cititorului dintre metafore plasate cu maiestrie la limita abstractului. Felicitari!

Andreea, tu esti o prezenta destul de insolita, te urmaresc de o vreme, marturisesc, de cand am citit un text mai vechi de-al tau \"dorinta imposibila\" cred ca ii zicea si mi-am pus un link la pagina ta, in speranta unui progres... Din pacate progresul intarzie sa apara, si ma gandesc ca altcineva ar putea fi mai vinovat de asta decat tu insati, de vreme ce tu tot scrii pe aici iar textele iti sunt \"aruncate\" in Atelier fara ca vreunul dintre boierii agonici (care intretimp au ajuns personalitati si nu mai discuta cu altii cand nu e neaparat necesar cf. regulamentului) sa-ti spuna si tie, acolo, un sfat, o vorba buna, mai ales cand se vede ca pe undeva, exista o dorinta de exprimare laudabila. Asa ca mi-am luat eu inima in dinti sa-ti scriu cateva vorbe:
1/ Incearca sa renunti la exprimarile \"facile\", ca si cum i-ai vorbi direct iubitului (iubitei) tale, limbajul poetic are menirea de a face cititorul sa vibreze, acesta fiindu-ti tie un necunoscut ca persoana fizica, si nu iubitul (iubita) tau (ta) care tocmai te-a parasit. El (ea) daca tinea la tine nu te parasea si cu asta punct, probabil ca oricum treaba era inevitabila, asculta-ma pe mine ca-s batran si trecut prin multe :-)
2/ Incearca sa scrii fie cu rima, fie fara rima (asta pentru inceput), nu amesteca stilurile. Eu oricum iti recomand sa incerci cateva texte cu vers alb, in care atentia ta sa se poata concentra pe mesajul poetic si nu pe rima.
In rest, iti doresc succes si nu lasa nefericirea sa te cuprinda! Viata e frumoasa...
Andu.

Imi amintesc de serile poetice de la Rosiori unde toti de acolo nu pricepeam de ce neaparat malul stang al vedei este asa de felurit de diferit de malul drept al aceleiasi vede si ma gandeam eu, in singuratatea gandului meu (pleonastic desigur) de ce (ca un copil) Soarele rasare mereu la rasarit si Luna la fel si de ce noi, oamenii, luam asta ca de un dat si incetam a ne intreba, la un moment dat. In poemul lui Poetryca aici am regasit cateva din aceste intrebari \"ascunse\" cu maiestrie in fluture... nici macar \"personificare\" nu pot sa-i zic... Cum zice Dmitri (si il salut cu acest prilej) poate unul dintre cele mai cele poeme ale lui Iliean (desigur, nu-i ca maestrul din parcul tineretului), dar are forta cat toate bataile la usa laolalta
Andu.

Ioana, nimeni nu e nemuritor, din asta de fapt ni se trage noua nemurirea. Sa ai o saptamana fasta,
Andu.

...pentruca nu am primit un raspuns dar uite! citesc comm-ul agoanei ioana petcu (careia ii datorez scuze live, n-am uitat!) si care zice asa.. dar nu am ce sa citez, ca intretimp s-a schimbat, a corectat. Ce bine e sa fii agon! Poti sa-ti corectezi greselile fara sa bagi si tu, acolo, ca orice muritor, o erata
Andu.

... e un \"zoom\" pe \"persistenta memoriei\" a lui Dali? Intreb si eu asa, ca prostul.
Andu.

Alice, nu cumva sa-ți \"iei in cap\" steaua lui Firica... asta e un visator, un om care traieste intr-o alta realitate, dar e bătrân și și-a câștigat dreptul ăsta dar tu esti tânără și sper că nu fumezi, când scrii parcă se aud mistretii lui țiriac cum alearga la limita țarcului în bătaia puștii. Pentru autenticitate însă sugerez modificarea lui \"mișa\" cu \"mișu\".
Andu.

Nu am de spus altceva pe acest subiect. Bravo ca ti-ai dat seama, mai ca ma faci sa te cred
Andu.
P.S. Si nu mai \"domni\" atat, pls... mai bine boiereste-ma! :-)

Acum chiar ca picam in desuetitudinea acelorasi clisee care ne imbatranesc viata noastra cea de toate zilele... pai de ce ti-ai zis tu \"agon\" mey Romica? Ce, vrei sa induci lumea in \"oroare\" :-) Tu nu stii ca pe agonia nu se mai vede nivelul decat din pagina de autor? Si ca aprox toti editorii sunt \"agoni\"? Ma si intreb cum de ti s-a ingaduit o asemenea manevra, care nu cred ca e intamplatoare... Intr-un loc insa ai dreptate, cu facutul de ras... aici ai marcat! Totusi, eu raman la parerea sa-ti retragi textul... cu aceasta ocazie dispar si comm-urile mele... e penibil si seamana cu o pupatura din aceea pe care tu probabil nu ai dat-o cand era obligatorie (ca ai plecat din tara, inteleg) dar o oferi gratis acum cand nu mai e necesara.
Andu.

Pana la urma psihologul uita lectia nr.1 a psihologiei, asa cum teologul uita sa spuna rugaciunea inainte de culcare.
Multumesc pentru raspuns, pana la urma asta era subiectul propozitiei \"venea o moara pe Siret\"
Andu.