Andu Moldovan

Liviu, idee din pacate mai valoroasa decat realizarea poetica. Mie imi pare mai degraba un scenariu reusit, amestecat cu un pic de suprarealism, mi-a placut camionagiul-gondolier, femeia-batista sau umbrela japoneza, graba lui de a o prinde...
Lipseste insa sclipirea din \"nu se intampla nimic\", poate inspiratia aceea ca o rasuflare (cum spunea Magul) care te duce acolo de unde gestul tau nu mai poate fi repetat.
Textul e valoros, merita lucrat. Cred ca e bine sa-i re-gandesti forma de la inceput... parerea mea.
Cel mai mult mi-a placut:
\"in palma ta cu linii centrifuge\" - superba analogie intre liniile destinului si miscarea centrifuga de departare de centru.
Te mai astept cu texte si pe poezie.ro, consider ca ti-ai regasit forta exprimarii, ai ceva de spus iar eu cel putin te voi asculta atent.
Numai bine!
Bobadil.

As fi scris mult mai putin, dar mi-e teama ca brrrr.... nu ar fi fost suficient.
Asa ca spun: Gabriela, am citit, am notat, iar am citit (notitele) si tot n-am simtit sindromul premenstrual, in schimb am simtit usoare probleme de prostata si un prurit in zona scapulara.
Apoi, un usor vertij pe care l-am tratat la timp cu apa chioara ca sa nu vina iar torticolis-ul acela groaznic... apoi am evitat si atacul de panica cu o presiune craniana corespunzatoare pana m-am simtit iar ok...
Bobadil.

Vin tarziu la ceas de noapte in acest poem ca dintr-un somn dormit prea multa vreme.
Arhimede sigur viseaza acum dar volumul de durere dizlocat de scufundarea trupului lui in apa Rubiconului este, ciudat, mai mare decat cel al aerului din ultima lui rasuflare, desigur imbibata de alcool.
Aici Magister coboara din Nord si spune: voi, cei care aveti urechi de ascultat, ascultati! Ceilalti, continuati!
Cu mana sigura apas butonul care pune semnul pe acest poem.
Bobadil.
P.S.
45 de afisari avea aceasta scriere cand am citit-o eu si nici un comentariu. Mentionez pur si simplu acest fapt. Cine are urechi de auzit, sa auda.

Poemul este o incercare temerara in doua miscari, poate sunt de fapt doua son(e)(a)te, prima andante, a doua allegro ma non troppo.
Femeia urca intr-un tramvai numit dorinta si coboara la o statie numita asteptare.
Intai cumpara un bilet dus-intors dar intre timp intra in vorba cu primul necunoscut si descopera ca acest du-te-vino nu mai inseamna decat un bilet doar dus pe care necunoscutul i-l va plati fara sa clipeasca.
Dirijorul, fara indoiala depasit de miscarea a doua, renunta si pleaca tocmai cand de undeva se aude un cor de femei, neobisnuit de armonios pentru aceasta partitura scrisa pe vocea a doua.
Bobadil.
Nu-mi place:
\"aproape hipnotic\"
\"aproape fiecare femeie\" - parca nu esti sigur pe ce vrei sa spui... eu ma feresc de acasta aproximatie ca de dracu\'... desigur, asta fac eu :-)
Numai bine!
Multumesc de aceasta lectura.
Bobadil.

Raman adeptul primei variante, are, dupa parerea mea, mai multa \"viata\", are miscare, te duce inainte si nu oricum ci atat de repede incat cuvintele iti raman undeva in urma, pierdute \"prin trifoi\".
E adevarat ca \"uscate printre muguri\" reprezinta o forma poetica hai sa o numesc mai \"elevata\", dar forta ei de transmitere catre cititor este diminuata fata de expresia dinamica \"cuvintele au ramas in urma\"... parerea mea.
Ma bucura insa foarte mult aceasta forma simpla, concentrata, ea arata preocuparea pentru esenta din partea unui autor care ne-a demonstrat cu asupra de masura ca stapaneste procedeul liric in complexitatea sa.

Bobadil.

Hmmm... idee remarcabila, primul text in care regasesc in forma ne-banala ideea zborului, atat de (de)monetizata.
\"in vremea ispitei mele\" - poate una dintre sublimatele exprimari ale existentei noastre ludice.
Felicitari redundante.
Pentru a razbate, ar trebui luat alambicul si facute ceva vraji, apoi rostite cateva cuvinte dar sunt sigur ca asta se va intampla, peste un timp care, desigur, va curge.
Inutil ca orice gest de acest fel, remarc acest text.
Despre imaginea asociata, numai bine! Am suferit o erectie intelectuala spontana, si nici macar nu am vazut lumina.
Bobadil.

Brrr... torticolis de suflet, ceva mai rau nu pot sa-mi imaginez!
Un poem bunicel, in fine o renuntare la elementele pe care le gasim pe orice tastatura, o incercare a Alinei sa se regaseasca intr-o forma poetica ce bate la poarta autenticitatii.
Din pacate, Alma se opreste prea devreme, cand incepe al doilea poem il suprima pe primul care, ramanand neimplint plange cu lacrimi amare.
Aripile, talpile si ingerii fac un mini-sindicat si isi cer dreptul la tacere.
Gara, postasul si felicitarile sarbatoresc ziua venirii dar eu stiu ca fericiti vor fi abia in ziua plecarii... n-am inteles niciodata de ce, sa nu ma intrebe nimeni.
Un poem pe care-l apreciez pentru sinceritate, o calitate cu care nu m-a obisnuit \"marca autoarei\", ca sa-l citez pe Vladimir.
Iarna tarzie dar bogata.
Bobadil.

Vasile scrie, scrie, scrie, scrie, scrie....
Daca se auot-moto-pastiseaza sau nu asta ramane de vazut in anii care oricum vor veni, indiferent daca vrem sau nu. Este oricum si asta o tehnica, as numi-o \"omni-tehnica\", deverul verbal actioneaza statistic iar miscare browniana are desigur sanse de a deveni geniala.
Cat despre universul si dumnezeul fiecaruia, (scuze ca vorbesc uneoari cu celalalt Vasile, dar pentru mine numele acesta ii defineste in mod unic pe purtatorii lui, de la tatal meu incoace) ma aplec in fata ambilor, ca in fata lui f(x):(Z)->(Z).

Imi vine sa zic in fata acestei alcatuiri, calatorie pe axul perpendicular pe discul existentei noastre, nu prea mult, doar atat cat sa tragi cu ochiul si sa poti simti inca o data forta centripeta adundandu-ti puterile risipite de rotirea nesfarsita, centrifuga.
Un final previzibil, inca omenesc deci. Asteptarea vine cand nu o mai astepti.
Nu ma sfiesc sa mai atarn o stea galbena pe fruntea pelerinului acestuia, fie-mi gestul iertat de inutilitate si de oboseala unei calatorii din care m-am intors, din pacate, fara prea multe amintiri de povestit.
Bobadil.

Sorana, iata revin in pagina ta dupa o hai s-o numim relativ lunga absenta. Desigur revin intai cu o legitima curiozitate, pentru ca ma intereseaza daca ai marcat vreun progres. Sensibilitate se vede ca ai, gandesti anumite imagini poetice si ele se reflecta intr-o forma aparte in sufletul tau si apoi le transcrii asa cum te pricepi tu. Undeva insa pe acest \"traseu\" este o intrerupere asupra careia e bine sa reflectezi. Ceea ce propui tu cititorului Sorana nu este poezie, este altceva... nu vreau sa dau eu \"definitia\" poeziei, nici nu cred ca exista asa ceva. Sigur insa poezia trebuie sa spuna ceva mai mult decat cuvintele din care e compusa. Mai mult, aceste cuvinte trebuie sa fie, din punctul de vedere al canoanelor limbii, corecte atat din punct de vedere sintactic dar si semantic.
De pilda:
\"și un apus de soare
privit de pe-o altă stea\" - cum poti sa privesti un apus de pe o alta stea? Pe o stea nici nu poti sa existi, daramite sa privesti ceva... nici ca metafora nu sta in picioare, trimiterile la astral trebuie sa fie bine cumpatate, nu orice zboara se mananca, parerea mea.
\"la fel ca pe pămînt și-n ceruri…\" - asta parca era invers.. :-))
Concluzie: incearca sa simplifici, sa te rezumi la ceea ce stapanesti.
Numai bine!
Bobadil.

Ei bine, da! Un poem care ma indrituieste sa il recomand spre citire mai multor membri poezie.ro. Aici, unde forma libera e regina, iata un Alin Pop care scrie bine in forma fixa, care incanta, place, iti vine sa compui o melodie la chitara pe versurile astea (candva ma pricepeam sa fac asta). Poemul are si o forta a lui, putin surprinzatoare pe alocuri, dar care pana la urma te prinde si nu te lasa sa scapi. Asa iti trebuie daca ai subestimat acest vers! Acum ia-l si du-l cu tine cititorule!
Felicitari! Cioran spunea (si un autor drag mie il citeaza, niciodata n-am stiut de ce) \"Lumea e doar un Nicaieri universal\" Se pare ca Alin Pop ajunge aici la o concluzie similara, doar mult mai muzical exprimata.
Felicitari!

Poemul e bunicel, are ce-i trebuie.
\"Pasarea\" aia insa e hilara... eu as inlocui-o in regim de urgenta :-) asta in cazul in care stii gluma aceea cu Bula, maica-sa, pasarea si .... brrrr...
Numai bine!
Bobadil.

Remus, nu vreu sa fim incorsetati, Doamne fereste! Dar nici \"anchilozati\" sa nu fim, asta ar fi mai grav... Scrisul trebuie sa aiba o curgere, textul este un fluid care trebuie sa tina cititorul inlauntrul sau. Cand scrii gandeste-te cate motive oferi celui ce intra la tine in text sa ramana acolo mai mult timp... ajuta. Ma bucur insa ca le-a placut \"colegelor\" tale, or fi stiind ele ceva! :-)
Mai vorbim...
Numai bine!
Bobadil.

Avea un slogan pe care un bun cunoscut al meu (chiar foarte bun) i l-a gasit: \"un pic mai bine pentru Dumneavoastra\". E adevarat ca, datorita generozitatii proverbiale a patronului acelui magazin (Dl. GEorge PAdure), generozitate care se limita la propria lui persoana, hai sa-i zicem prietenul meu nu s-a ales cu mai nimic de pe urma acestei gaselnite. Dar eu as vrea sa folosesc aceasta zicere aici, in subsolul textului tau, Remus: trebuie sa asterni pe hartie ca sa fie \"un pic mai bine pentru noi, cititorii...\". Din pacate acest text nu reuseste aceasta performanta fiind o descriere destul de stangace a unui episod pe care, intr-o forma sau alta, l-am trait cu totii odata. Iar concluzia de la final e rasuflata, mai bine lipsea...
Parerea mea este ca tu te zbati intre eseu si proza, trebuie sa te decizi, amestecatura nu duce nicaieri. Daca nu ai citit, iti recomand \"Anton Dumitriu - Eseuri\", prinde bine.
Numai bine!
Bobadil.

O tentativa interesanta de abordare a unuia dintre cele mai controversate subiecte ale istoriei religioase. O filtrare deosebita prin prisma unei sensibilitati aparte pe care mi-a facut placere sa o descopar la acest autor. Desigur mi-am amintit de \"regele pescar\", una dintre capodoperele cinematografiei contemporane, dupa parerea mea, unde Robin Williams face un rol de exceptie (ce a fost bineinteles recompensat cu un Oscar). Da, ar trebui sa ne mai amintim ca esenta cautarii este sufletul nostru, cel vesnic. Multumesc de lectura.
Cateva remarci:
- in spaniola: \"la palabra\", nu \"la palavra\" :-) si \"linguaje\" nu \"linguage\"
- se plange vazduhul, verbul \"a plange\" nu are reflexiv, nici nu cred ca merge ca licenta.
- Vreau sa vad cu ochi noi legenda, sa intorc cuvintele precum scorpionul acul veninos - mi se pare o comparatie nepotrivita.
Poate ne-om vedea vreodata prin Timisoara. Poate-mi lasi aici vreun Id... :-))
Numai bine!
Bobadil.

Mai Vladimire, cu asta m-ai dat gata! Atata imaginatie debordeaza din satiruta asta a ta incat faci sa paleasca pe Miller si pe altii de teapa lui. Bravos!
La 8 as mai adauga: matematic: doi care se dau la a treia, scotian: berea asta mai are doua bule numai bune de baut, Michael Schumacher: pe circuitul asta mai ramane sa ma bateti pana in 2006 cand o ma retrag.
In rest, final de zile mari.
Bobadil.

Cum din pacate se pare ca a ramas si tag-ul de italice deschis, incerc poate se inchide aici, mai aveam de spus ca si acel \"rau cosciug\" suna un pic fortat. Atributul bun sau rau parca nu merge pe \"cosciug\"... parerea mea. Daca tot nu se inchide tag-ul, cu scuze... help editors!
Multumesc.

Recomand acest poem spre citire, mai ales ca azi este o zi cand ne gandim la moarte si la reinviere, la fiecare jumatate de ianuarie ma cuprinde dorinta de a privi macar in ochii statuii din fata Atheneului recitand ceva in gand.
Felicitari Vasile pentru acest poem, ritm si rima de suflet, gand de Eminescu (desi este postat ieri, iata el il citesc azi, si asa este scris pentru mine), excelent prelucrat, filtrat prin sensibilitatea ta. Nu vreau sa ma lansez in analize seci la acest text, vreau doar sa remarc:
\"escaladez rupându-mi cerul în picioare\"
\"te așteptam în tine din tine să te crești\"
Mai putin imi place:
\"și mai aud ecoul durerii-n care mama
desfigura păpuși crestându-le cu lama/\" - suna a ... stii tu ce.
Nu ma mai sperii, bat in cuie groase rama. Inchid cartea, cu gene ostenite suflu-n lumanare, doar ceasornicul urmeaza...
Felicitari si un an bun plin de poezie!
Bobadil.

Fara discutie laudabila incercare a lui Vladimir de a exprima ceva in cuvinte putine. Acest \"ceva\" este un sentiment puternic in cazul de fata, este vindecarea, sau mai bine spus dorinta de vindecare, care este deseori mai importanta decat vindecarea insasi, cu atat mai mult cu cat vindecarea este o consecinta a practicii durerii repetate.
Nu-mi place:
\"floarea
își prelinge frumosul\", poate ca ar fi mers sa-si \"prelinga\" altceva :-) sau poate daca e sa fie \"frumosul\" atunci sa si-l \"lepede\", stiu si eu?
As mai vrea eu poeme din astea, dar cred ca nu o sa primesc curand...
Cu drag,
Bobadil.

Ana-Maria, poezia ta are o curgere si o idee... dar realizarea lasa mult de dorit.
\"Sa te ating si-ncet lumina sa o suflu\" - verbul \" a sufla\" aici e nepotrivit, tu te gandesti sa sufli asa, ca in lumanare? Dar stii ca lumanarea uneori nu se stinge de la prima suflare :-)
\"Nici stelele pe cer sa nu se lase
Predate de o raza de lumina\" - stelele se \"predau\" in fata luminii acesteia? Suna a \"nu trageti dom\' Semaca! Sunt eu Lascarica!\" Cauta alt verb, mai inspirat...
\"Ce noaptea o strapunge-n data.\" - greseala de ortografie Ana-Maria, fii mai atenta! Cum ai scris tu se intelege ca \"o strapunge in data\"...
\"Degeaba astept sa fii iar langa mine\" - aici trebuie \"fi\" cu un singur \"i\"...
Ana-Maria, fii (la imperativul pozitiv, ca si mai sus trebuie doi de \"i\") mai atenta cu ortografia si gramatica... poezia nu se poate lipsi de ele.
Bobadil.