Andu Moldovan

Aici m-ai atins Virgile! Cu toate \"k\"-urile tale si tot nu m-ai deviat de la starea de fapt a manusii desprecheate si umplute cu flori pe deasupra!
Parca vad ca cineva (nu spun cine, persoana importanta :-) ar zice \"Bobadile, da\' tu ce-ai inteles din poema asta?\" si eu as zice asa \"chiar nimic... da\' manusa aia desperecheata m-a lovit drept in fata si eu nu raspund la provocari... nu azi\". Altadata l-as fi chemat pe autor in zori in padure la locul stiut... eh... s-au dus vremurile alea, azi dam cu stelute galbene monsher.
Bobadil.

Ce ai consemnat mai sus este aproape la fel de frumos ca ceea ce simt ca simti cand scrii.
Bobadil.
P.S.
Poemul merita lucrat pe mai departe. Si stiu ca tu intelegi ce vreau sa-ti spun.

Gasesc cu multa placere acest \"dincoace\" aici... si marturisesc ca am incercat sa-l folosesc de multe ori, acest departe al apropierii m-a fascinat mereu si iata, il gasesc in acest poem, in care lumina si culorile se joaca dincoace-dincolo.
Bravos!
Citind si re-citind, ma intreb si raspunsurile curg de-a valma, dar ele sunt de fapt alte intrebari, sigur, deja m-am obisnuit. De vina este mereu ea, \"nec unoscuta culoare\" care trecand singura, pe mine tot mai in lumina neinteleasa ma lasa.

Bobadil.

P.S. Nu mi-au placut \"umbrele sangerande\"... simt ca trebuia un pic de culoare, si daca doar pentru exemplificare, dar parca e prea densa in peisajul alb-negru plin de lumina...
Acelasi.

Ma gandesc ca aici se ridica problema avorturilor provocate, subiect delicat si dezbatut pe larg in mediile medicale dar si mai ales in cele religioase. A pune acest subiect in versuri este o incercare temerara pe care o salut. Dar, cu scuzele de rigoare, acest poem imi pare ca un gingle de la salvati-copiii... ONG pentru care intamplator am lucrat acum vreo 14 ani, si se facea ca eu adunam datele de prin orfelinate si le strangeam intr-o baza de date (pe vremea aceea era Paradox) ca sa stie americanii pe cine si mai ales cum sa adopteze. Liberalizarea avorturilor fara discutie le-a dat lovitura (desigur, nu numai asta) si de-aici au aparut problemele de despre care, ulterior, s-a scris destul si peste tot.
Poem militant, lights, parerea mea. Lory, nu te supara, mie mi-a placut mult la un moment dat Adrian Paunescu (stii cine a fost asta>?\"
Bobadil.

Nu mi-ar place sa vad autismul transformat intr-un lait-motiv, cu atat mai mult pe un site care se doreste literar. Mai zic ca a spune pe nume problemelor din aceasta viata este o arta pe care nu am regasit-o in acest text mai degraba militant. Cu respect pentru cei ce au semnat aici inaintea mea,
Bobadil.

Putine cuvinte ar mai putea fi spuse aici, daca m-as stradui as gasi vreo doua. Prefer insa
\"te privesc cum arcuiești clipa
între degete de parcă împreună
ne-am iluminat subit atingând
fructul căzut în iarbă
Un poem remarcabil, intr-o maniera care ma vindeca de premonitii. Zau asa, Negrule, m-ai zapacit!
Bobadil
P.S.
Am sughitat la pluralul capastrului, desi e clar ca cei doi nu mai erau unul singur, dar capastrul n-avea nici o vina.

Si dansa tanara bayadera, Doamne, cum dansa, doar norii mai stiu asa sa danseze prin mintea mea.
Venit, citit, placut. Mai putin ca e cu poza, sper ca nu incepi si tu, seicule... ca atunci nu ma mai invart, zau asa!
Bobadil.

Inainte de toate nu pot sa-ti spun cat de mult regret ca in pagina ta am gasit doar doua \"texte apocrife\": al treilea si ultimul (zici tu :-) al patrulea. Banuiesc ca pe celelalte doua le-ai sters. Pacat...
Cand voi schimba clepsidra de pe masa mea de lucru cu una mai incapatoare voi apuca sa scriu ceea ce am simtit citind aceste texte. Deocamdata trebuie sa ma rezum la a le remarca in singurul mod in care pot. Desigur cu aceasta ocazie am mai citit cateva (nu putine :-) texte din pagina ta, am constatat o \"schimbare de stil\" in ultimele texte, daca o pot numi astfel (forma de doua versuri lungi are intr-adevar un impact foarte puternic, daca stii sa manuiesti condeiul asa cum o faci), am fost incantat de rima profunda din \"veniti de luati intuneric\" - un poem maiestuos, desi cu sintagma in sine nu sunt de acord, ea exprima o stare de spirit foarte puternica... eh... uite ca am inceput... nu, ma opresc!
Daca ar fi sa spun o singura vorba (de fapt doua sau trei) as spune atat: texte de recitat.
Bobadil.

Camil, alias James Joyce, eu sunt un om batran si vad greu daca nu imi pun ochelarii dar tot mi-am petrecut un timp indelungat in pagina ta pe care de obicei la ora asta l-as fi impartit cu alte himere. Eu nu stiu cine esti si poate nu conteaza (copil sau nu, adica) dar daca renunti la obsesia a filozofiei \"chioare\" (scuza-mi exprimarea, nu vreau sa te jignesc) intinzi coarda simtirii atunci va iesi ceva din mana ta, parerea mea hazardata (ca de obicei vor spune multi, desigur). Zic asta dupa ce am citit cam tot ce e in pagina ta vizionata in total de cam atatea ori cat e un singur text al unor autori consacrati pe acest site.
Remarc acest text ingenuu, scorbura-gura-de-copac e nick-ul tau pentru mine de acum incolo, ca JoyCe (asta e, n-am ce face) nu pot sa-ti spun.
Cu drag,
Bobadil.

Poem placut, intr-adevar ca un tablou al ipostazelor intre doi ce-or fi ei iubiti, soti, amanti, nu mai conteaza decat ca avem de-a face cu un tablou de interior si in asta sta, cred eu, atat cheia cat si farmecul acestor versuri. Atat ca eu as mai fi adaugat vreo trei-patru camere... parca sunt cam putintele, pana la jumatatea vietii, desigur :-)
Numai bine!
Bobadil.

Gandurile astea Aline (chiar si asa personale) sunt ciudate rau de tot. Ori s-au terminat tigarile, ori berea a fost calda. Parerea mea, desigur.
Bobadil.
P.S.

Nu stiu daca e un palat de hartie, e doar o chestie in ultimul vers care nu-mi \"pusca\" deloc. Exilatul e exilat in lumea straina, sau mersul in maini are loc in lumea aceea straina? Apropierea \"lumii straine\" de \"exilat\" sugereaza prima varianta, care e tautologica.
Bobadil.

Nici eu nu stiu ce s-ar putea pune acolo in locul melodramei dar la \"exilatul intr-o lume straina zic ca ar trebui renuntat complet. Nu vad ce se mai poate face aici.
Bobadil.

Placut, dar mai e drum pana cand din amalgamul asta sa iasa aur.
Oricum, remarcabil, desigur in contextul dat, cum altfel?
Bobadil.

Placuta ironie, putina istorie alternativa pe aici :-))
Nu mi-a sunat insa \"mai contemplativ visatoare\" tocmai in final... parca e putin fortat in nota de naturalete generala a poemului.
Parerea mea, desigur.
Bobadil.

Imaginea, remarcabila. Textul, prea mult \"in loc de\"... parerea mea.
Bobadil.

Nu stiu la ce faci referire, \"ce s-a scris\".. poate la unii farisei care acum, cand razboiul acela zace in carti de istorie alternativa, spun ca holocaustul de fapt n-a existat, poate ca evreii s-au exterminat singuri.
Nu sunt un militant, dar respect suferinta si comemorarea acesteia deopotriva. Fotografiile? Vis sau realitate? Eu zic ca sunt un cosmar adevarat.
Bobadil.

Am stat ceva pe ganduri Liviule... sa-ti scriu, sa nu-ti scriu... e clar ce am decis in cele din urma, nu? :-)
Nu am gasit nimic interesant in poemul tau, te opresti intre revolta si analiza undeva la jumatatea distantei intre totul si nimic. Aici nu am gasit nici poezie nici relatare; cate ceva din prea mult, sfarsind prin a fi totul din mai nimic.
Ca unul care a trait atunci si cam prin locurile acelea de care vorbesti iti spun acestea.
Cu drag,
Bobadil.
P.S. Nu te mai impiedica de generatia asta Liviule. O sa treaca, cu noi deodata.

Am uitat sa spun ca mi-a placut. Asa, pur si simplu. Cat despre \"transhumanta iubirii\"... cred ca ar trebui sa vorbim la un pahar de chardonnay din ala de-l lauda toti ca s-ar face pe pamantul fagaduintei. Cate 50.000 de vise pe an.
Bobadil.

Ce n-am inteles eu din manifestul de fata este daca autorul a devenit sau nu poet el insusi. Urmeaza sa mai studiez, desigur, si alte manifeste ale altora.
Bobadil.