Andu Moldovan

Pe cat de alambicat, pe atat de nepartuns e acest poem, de parca Vasile (un om si un poet pe care il admir de o buna bucata de vreme) a gasit de cuvinta sa se joace cu epitetele si cu metaforele si cu tropii de parca ar fi bile de circ. Citind acest poem, am recitit mai noul sau nick (eu fiind obisnuit cu cel vechi ted) si m-am gandit ca pana si acesta trebui sa fie o anagrama care porneste de la \"agon\". Nu am rezonat insa deloc la aceasta lectura.. mea culpa, vorba Luanei... (pacatul e ca am termeni de comparatie :-)
Andu.

Nu stiam ca Oglinda Literara publica si semnaturi. Eu credeam ca publica texte, dar ma rog... o sa citesc si semnaturile alea, daca sunt olografe.
Andu

Vasile cu al lui sarg
Ne zice ca-i la putere
Dar eu ii propun un targ
Sa dea whischiu.. pe o bere!

(Adica asta e o cerere de hint mai profund, ca puterea in Romania e vai steaua ei! )
Andu

... sunt unele femei, dar uituci suntem de fapt noi, barbatii prin natura noastra voluntara si stupida. Am citit aici un poem care eviscereaza insasi ideea de sexualitate, in ritul nostru acceptat. Iar pana la urma ce ne ramane Ela? Intelesul carei morgi?
Andu

Din acest poem, cel mai inspirat mi se pare titlul \"orgasmul meu e sacru\", adica nu se atinge nimeni de el! In rest, poemul denota o \"fortare\" (cum bine observa Costin) din partea unei autoare care, in mod normal, n-ar trebui sa \"forteze\" mai nimic, ea avand destula \"greutate\" ca sa impinga lucrurile in mod natural, folosind formula impulsului: masa ori viteza.
Andu.

Nume poarta ca de rege
Sau poate de imparat
Insa cand e sa alege
El alege... din rahat!
Andu
P.S. Vasile, lasa-l pe Base in votul lui uninominal sa doarma linistit!

Ca sa spun acum, aici, ca imi place cum scrie Ioana Cheregi (poate prima din lunga lista de Ioane a filfizonului) ar fi redundant, ar fi inutil. De aceea voi spune doar ce nu imi place. Nu imi place cum \"inchide\" Ioana discursul poetic, ea este acel gen de autoare care te ridica la cer si apoi te tranteste in noroi. Si nu stiu de fapt daca asta e de fapt pedeapsa noastra sau e doar felul ei de a fi, ea, cea care nu vede dincolo ci doar i se pare. Citind-o pe Ioana Cheregi, ma intreb intr-una daca ea chiar este.
Andu.

My opinion is that this text together with it\'s author withstands the shit.
Andu
P.S. Pentru o parere in limba romana apasati tasta 1

George, mie mi se pare ca textul tau ofera cititorului un amalgam, nicidecum o alchimie. Este doar un text, elaborat, lung, si nesfarsit de plictisitor. In ceeace te priveste, e bine ca te bucuri ca acest text si-a gasit in fine locul pe proza.ro. Eu cred ca el (textul) a trebuit sa dea din coate tare-tare si abia apoi sa se aseze pe o canapea, acolo. Nu te supara, frate,
Andu.

Poza e de la Eiffel? Ca am si eu multe-multe, unele chiar interesante, doar ca la mine tipa e mai dezbracata :-)
Poezia e densa, salut o mai mare seriozitate literara, poate fi chiar un nou inceput?
Andu

ciocolata, desi \"ciociolata\" suna fain in context, right raule balaure? :-)

Bun articol, buna cronica... insa Traiane, ce naiba Doamne iarta-ma e cu titlul asta?? Irizari olfacitive? Sau mirosuri multicolore? Hai mey Gesualdo, eu zic sa ramai stick to the subject, ca talent ai, insa trebuie sa-l folosesti cu moderatie (trage cu ochiul in curtea vecinului tau mancator de batoane de ciociolata porumbelu\'), ca altfel taurul o sa-i faca maine o surpriza vacii negre.
Andu

portRetului

Bun poem, mai putin faptul ca tu nu ai o fatza inocenta si anume deloc, dar asta e un fapt pe care pot sa-l incadrez in categoria portetului artistului din tinerete,
Andu.

Liviu Nanu incearca sa scrie aici oarecum \"altfel\" si intr-o oarecare masura, reuseste, dar este, deocamdata, o incercare timida... parerea mea.
Argumente? La cerere ca nu-s mafalda,
Andu

Mărturisesc, am citit aproape fiecare articol postat de Ioana Petcu pe agonia (nici nu era greu, deoarece aproape tot ce scrie ea ajunge pe prima pagina de unde ne scoate ochii câte o săptămână întreagă) dar m-am gândit hai să mă uit și la ceva texte din astea, poetice, personale, cum or fi ele, mai recentuțe... și m-am oprit la acesta și nu întâmplător, iată, mărturisesc, ci pentrucă aici l-am găsit pe mai vechiul meu prieten Anghel Pop pe la comm-uri. Ce ar fi de zis?
Întâi că versul de debut mi se pare incorect \"eram un compresor care trece\", apoi \"campul\" acela trebuie sa fie neapărat și pueril atributat cu \"mare\", inutil, deoarece substantivul \"câmp\" conține suficientă descriere implicită referitoare la \"mare\", poate doar dacă s-ar fi exagerat \"imens\" sau \"nesfârșit\" ar fi meritat atributat. Așa \"câmp mare\" e ca și cum am zice \"apă udă\".
Apoi, din ce în ce mai rău \"trupuri de martiri nemișcate pe jos\", ar avea variantele \"trupuri de martiri nemișcate pe sus\" sau chiar \"trupuri de martiri nemișcate pe la mijloc\".
Versul trei este atât de absurd încât nu-l mai comentez că mă apucă seara (acum e ora 17). Deci, debut complet ratat, ceeace întâlnim mai rar, e și asta o performanță, de fapt o contra-performanță, nu?
Strofa a doua începe să salveze din aparența dezastruoasă, pentru că mizează pe sinceritate, ceeace îi \"iese\" Ioanei Petcu, probabil din obișnuința ei de a scrie cronică. Păcat de finalul cu osul de pește care sugerează un accident mult mai grav decât un \"nod în gât\"... aici se vede stângăcia autoarei în manevrarea metaforei \"în contextul adecvat\".
Strofa a treia este poate singura care ar putea justifica (în afară de faptul că Ioana Petcu este editor agoina) de ce acest text nu a fost trimis la Atelier. Aici \"echipamentul\" poetic este mai lucios, comunicarea începe să \"sune\" în urechile cititorului, iar iamginile sunt pline de forță. Se aude de undeva, dintr-un \"background\" și tumultul unei armate invincibile de sibmoluri, de data asta bine strunite.
Dar pentru că o minune nu ține niciodată mai mult de trei zile, vine finalul care, nu numai că e penibil scris de o autoare care are pretenția de a fi luată cât de cât în serios, dar are și serioase lacune în cunoașterea istoriei și religiei rromilor. Din nou specificări inutile \"reflectarea în oglindă\" \"sexul gol\" etc...
Cu asta plus scuzele mele cu care ți-am rămas dator știi tu de când, nu? închei,
Mița Baston

Nu știam ce înseamnă, dar acum dacă mi-ai spus, n-o să-ți mai zic bozgore, bozgore.
Mița

Mă bucur că Romulus Câmpan Balaton crede că mă gândesc la el non-stop și de câte ori zic Rromulus fac referrirre la el... eu în titlul comm-ului meu Luciane (doi) voiam să-ți transmit că așa cu doi de \"i\" aiurea scriu Rromii, care se cred urmașii Romei (pesemne că și Romulus Câmpan e rrom și bozgor pe deasupra, ce poate fi mai rău?) îmi pare rău dacă prin această inferență ți-am cauzat neplăcerea comm-ului de la bozgor,
Mița

Omule, te-a luat valul și ai început să vorbești prostii, zău! Bagă-ți mințile în cap,
Mița

Un text scris la repezeală, însă plin de forță. Pe undeva, de acolo de unde încep maidanele, istoria mersului nostru pe sârmă închis într-un bob de fasole, Ela aruncă o mănușă în apă... nu, nu e un s.o.s ci e un fel de avorton care, neputând a fi născut pe pământ, e dăruit apei. Lucrativă idee,
Mița