la vie en rose

a fost titlul unui film superb despre viata lui edith piaf....m-am simtit prafuita , iar cuvintul cotoi m-a inspirat, revin
iar cu mortii sunt la cam aceeasi inaltime

cotoii nu vor jeli la căpătâiul meu nici câinii dresați nu vor lătra poezii
ci puricii vor purici în blană
și viermii vor viermui în rană
dând oaselor iluzia aurei în căutarea partenerului de rut
** Faptul ca n-am inteles nimic din restul poeziei e neto vina mea personala si-a lipsei mele de cultura ori dispozitie spre genul asta de poezie, ok, ce-am putut sa iau asupra mea am luat, da acu explica-mi te rog ce-ai vrut sa spui mai sus ca eu sint din liga pentru protectia animalelor si mai fac si citeva ore bune pe saptamina la institutul patologic.care-i faza?pot sa te asigur ca astia,cotoii daca stau prea mult cu tine si-s flaminzi te halesc, ciinii dresati la fel, poate dupa aia satui sa aiba ceva sentimente da tot nu fata de corpul tau decedat.
aia de la urma cu puricii puricind si virmii la rut ma scoate din peisaj.am vazut multi viermi la viata mea da nu trageau la rut.nici oasele.ma scuzi, nu stiu ce-ai vrut sa apui de nici o culoare.poti sa traduci?

vă mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte și pentru... \"neînțelegeri și mai mari\".

Pe cat de alambicat, pe atat de nepartuns e acest poem, de parca Vasile (un om si un poet pe care il admir de o buna bucata de vreme) a gasit de cuvinta sa se joace cu epitetele si cu metaforele si cu tropii de parca ar fi bile de circ. Citind acest poem, am recitit mai noul sau nick (eu fiind obisnuit cu cel vechi ted) si m-am gandit ca pana si acesta trebui sa fie o anagrama care porneste de la \"agon\". Nu am rezonat insa deloc la aceasta lectura.. mea culpa, vorba Luanei... (pacatul e ca am termeni de comparatie :-)
Andu.

Voi amuti sub stalpi de beton trecatorii...eu ma gandesc la un mester manole modern, ascuns sub mastile oamenilor (trecatorii), sau sub timpul care, ori fuge repede, ori trece prea incet ;-)

Andu: și \"cocon\" rimează, nu-i așa, cu \"agon\"? pentru text, nu știu, poate \"Virtual Dub\" sau \"VobEdit\" ar putea fi de ajutor; mulțumesc pentru prezența ta rară, dar coconică... :).

Oana: mulțumesc pentru lectură și pentru întrezărire.

Oricum, cel putin in ultima vreme, prezenta mea (coconica sau nu) este mai \"prezenta\" la tine decat a ta la mine, right? :-) Presupun ca teatrul meu nu mai vinde bilete la strapontina.
Te salut omule,
Andu

ai ajuns la film inaintea mea :(
maine merg si eu, revin si-ti spun daca cred sau nu pe cuvant ce ai vrut sa retransmiti.
hehe, cine stie. poate feelingul va fi altul

numai bine:)

Andu: admir curajul de a-ți face publică scara de valori :).

Loredana: văd că s-a luat prea în serios aspectul cinematografic; uite, la fel de bine poate că e vorba de localul \"La vie en rose\", Str. Speranței din Piața Rosetti :); mulțumesc pentru prfezență.

Vasile, am citit cu placere acest poem, in care ideile par sa transceada cuvintele...

remarc finalul, foarte bine inchegat, in care imaginile se succed cu repeziciune. Repetitiile ajuta foarte mult, pentru ca sugereaza mai bine ideile si imaginile...

felicitari, ai scris bine

cu stima

petre

o satira demitizanta a mortii si a modului in care acesta este perceputa in societate;a modului in care indivizilor nu le este suficienta carnala extinctie,ci prezinta pentru a fi total satisfacuti si necesitatea dezintegrarii artificialei eternitati a posteritatii:\"cel putin un singur semen m-ar dori disecat/minimalizat/anatemizat/anulat\".strofa a treia o gasesc magistrala in modul in care satirizeaza crestina dogma a raiului,comportand chiar analogii deloc fortate cu senzatiile personajului Roquentin din romanul\"Greata\" de Sartre.rutul,act sacrament in unele religii este proiectat in zoologic pentru a reliefa morbiditatea acestuia analoaga cu cea a descompunerii:\"si viermii vor viermui in rana/dand oaselor iluzia aurei in cautarea partenerului de rut\";\"mortul este cea mai civilizata faptura\" dar totusi,semenii l-ar dori disecat,conform absurdului,paradoxalului\"joc serios\" cu piciorul al sferei.individul nu trebuie sa fie \"anulat\" si \"anatemizat\",pentru ca superior stadiului lor terre-a-terre de\"idolatrie a gaurii de covrig si a fricii de 0\";nu,individul ca si in acceptia teoriei nietzschiene este suficient in sine,nu are nevoie de ameliorari.lamentul mioritic si fatalismul implicit este refuzat prin ironia versului:\"cotoii nu vor jeli la capataiul meu nici cainii dresati nu vor latra poezii\";insipidul,dejectia sunt corelate cu conservarea imaginara a tendintei identificarii optice a lucrurilor,ca manifestare a incapacitatii asimilarii conceptului mortii:\"reflexul ochiului scos de a se cauta in nevedere\".toata poezia are o atmosfera de implozie a unei disperari de volum 0 si densitate infinita,(gravitate de gaura neagra),de otiu plictisit.\" pipai lumina si nu pot sa strig:Este!\" se origineaza in versul\"vreau sa te pipai si sa urlu:este!\"apartinand unui psalm argezian si conoteaza sfortarea fara fine,organica nevoie de a transcende moartea:\"pipai lumina\".

vă mulțumesc pentru lectură și pentru apreciere.

Poezia este plină de simboluri, de joc de cuvinte ce în noapte răzvrătesc ideile. Este un lirism cu un ecou, șoptit acum, cu rezonanță în viitor.
Dacă primele două strofe îl prezintă pe poetul însingurat, neajutorat și neînțeles, strofa a treia luminează ochii și mintea...atunci începi să înțelegi vrerea misteriosului.
Versul \"cotoii nu vor jeli la căpătâiul meu nici câinii dresați nu vor lătra poezii\" sugerează neputința celor mulți de a-l înțelege și, ca atare, nu vor face decât să miaune sau să latre, departe de a articula cuvinte...
Succes...

ai pe deplin dreptate; personal, nici nu îmi imaginez altfel Poezia; chiar dacă \"moda\" (sau neputința unora de a fi mai mult) caută a impune articole de ziar drept poezie; parafrazând, moda trece, Poezia rămâne; nu mă simt \"în largul meu\", dar știu sigur că pantalonii de azi nu îmi vor intra... la apă; mulțumesc pentru răgazul cuvintelor.

asemenea,