Poezie
bastilia
1 min lectură·
Mediu
o cană de apă cu clor o zi care pătrunde greu
în sânge
mă întreb ce simt când nu simt nimic
lucrurile-medicament se macină împrejur
poate rahaturile astea dau dependență
în plex există o celulă în care stau închise
tot felul de promiscuități
când nu simt nimic intru acolo pentru o cură masochistă
un răgaz în care-mi frâng mâinile privind în gol
apa îmi dă o vreme alt gust
privesc oamenii
strâmb și simt cum se dizolvă în mine mizeria
par un bolnav cu o inimă ce se mărește
până când zâmbesc toți și-mi privesc fața
inocentă
053.243
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan mihuț
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
dan mihuț. “bastilia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/235081/bastiliaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMportRetului
0
ELe ceva disonant în priam strofă: cana de apă cu clor - cu greu.
și mai e în strofa 3 poate - toate
dincolo de acestea, remarc iar o anume preocupare pentru purificare, acum nu mai ieși frumos ca după vomă (din glandele confesive), acum procesul este prin ardere interioară (clorul e chiar ucigător), cumva ceva se distruge/se dizolvă/se ucide acolo, în interiorul fără timp și fără spații concrete. Interesantă este supradimensionarea inimii, ca și cum ea ar fi cupa (graalul) arderilor. E o alchimie aici. Iar procesul este destul de dur(eros)
Ela
și mai e în strofa 3 poate - toate
dincolo de acestea, remarc iar o anume preocupare pentru purificare, acum nu mai ieși frumos ca după vomă (din glandele confesive), acum procesul este prin ardere interioară (clorul e chiar ucigător), cumva ceva se distruge/se dizolvă/se ucide acolo, în interiorul fără timp și fără spații concrete. Interesantă este supradimensionarea inimii, ca și cum ea ar fi cupa (graalul) arderilor. E o alchimie aici. Iar procesul este destul de dur(eros)
Ela
0
Andu.