Andu Moldovan

Ideea ramane idee si atunci cand exprimarea sa e rupta in fasii. Caleidoscopul e ruda buna cu mozaicul, (ii scriam ceva in seara asta si lui Caragea pe tema asta, un om care se misca smooth si e asa simpatic de iti vine sa treci oceanul doar ca sa-i dai un pupic pe frunte si apoi s-o rupi la fuga cat te tin picioarele) iar oamenii, se stie, sunt toti rude intre ei, de aceea orice relatie mai intima este un incest, asta e un fapt dovedit dar neluat in seama pentru ca ar complica lucrurile la nesfarsit.
Cu toate acestea din pacate poemul nu se scutura de \"emfada\", iar asta dintre toate hainele ii vine cel mai nepotrivit Elei. Cred ca ceva (sau cineva) a suparat-o rau de tot (acum sau altadata, pentru ca nu pot sa datez real poemul, dar cred ca este recent) si atunci ea a considerat de cuvinta sa arunce din nou cu cerneala precum caracatita pitita pe fundul oceanului.
Bobadil.

Mihai,
dupa Deko-ul de duminica trecuta eu zic ca ar fi cazul sa ti-l scoti pe grigore din creier ca daca nu o sa vina sora sefa si o sa comande o trepanatie de o sa tipe grigore sa se auda pan\'la polul nord cand ti-l avorteaza de sub lobul frontal. Esti baiat tanar, nu cred ca ai vreo sansa sa ramai in istoria literaturii cu grigore asta al tau(desigur, asta e doar parerea mea, poate gresesc) insa oricum ar fi operele tale \"grigoriene\" ar trebui de acum sa le scrii pe un caiet secret ca einstein si sa le citeasca omenirea pe la 2100 si ceva. Nu a venit inca vremea lui grigore. Si daca te rog un favor, mi-l faci? Zi-i lui grigore sa inceteze cu mestecatul dintilor, ca nu ma lasa sa adorm.
Bobadil.

Ce nu-mi place sa zic deci la acest poem, deoarece au spus \"antemergatorii\" mei de bine :-)
1/ bentley-ul fastback - ce-i aia?
2/ puseurile lirice si impulsul poetic la distanta de trei randuri
3/ ora 17 imi \"pare\" \"absolut\" convenabila, nu merge
4/ ridic bratul drept \"perfect\" perpendicular pe tampla ta... o accentuare inutila, in opinia mea, care deruteaza si trimite imagistica intr-un concret care cauta inutil pozitii sa raspunda acestui \"perfect\"
5/ aproape artistic iar \"perfect\" calibrat (oare totul chiar trebuie sa fie \"perfect\" in poemul asta? pai atunci la ce l-ai mai scris tanio?) .. deloc funerar.. \"semnificant\" de ce nu \"semnificativ\"? si apoi patima \"bine temperata\" - un abuz obositor de epitete
6/ s&w arm action - asta ce mai e? trebuie citita sau nu?
Cam atat,
Bobadil.

Ba acest text este lung! Daca e si \"inalt\", asta ramane la latitudinea (dar si la longitudinea) unei aprecieri mai degraba gregare, in ton cu demisolul unde, mai ieri, cineva imi spunea: \"Andule, pensia nu e o chestie chiar asa de nasoala!\" Acest Stanescu din poem imi aminteste oarecum de Grigore si de aceea nu pot fi obiectiv in apreciere dupa ce, duminica trecuta, am servit o portie de Grigore mare cat casa poporului, de atunci incoace de cate ori ma trezesc dimineata (inca) ma intreb ce mai face Grigore, oare isi mai mesteca dintii? Stanescu in acest poem este insa mai cuminte, iar asta nu e decat o mare inselatorie. Prin efectul creat asupra Alinei el devine un spirit malefic, mereu la panda, savurand pana la paroxism orice victorie asupra eu-lui femeii lui. Si nu ma mira ca Alina il vede in bold pe acest Stanescu (la a carui moarte parca ar vrea sa asiste fara insa a ravni vreun premiu cinematorafic ci doar asa, de amorul artei), deoarece el se dovedeste a fi indeajuns de perfid pentru a deveni, in final, de-a dreptul un subtext.
Bobadil.

Florin nu zice chiar nimic? Se aude zanganait de sabii prin acest subsol dar \"proprietarul\" tace... asta e ciudat!
Poemul e incarcat de simboluri, prea incarcat de simboluri as indrazni sa spun... dar asta este deja o constanta a scrierii acestui tacut Florin Andor, cine-o fi el. Parca acest poet mananca simboluri pe paine cu unt si, din cand in cand, ragaie in batista. Daca m-as apuca sa despic firul in patru (ceea ce nu-mi sta in fire) as spune ca
\"părul crescut în priviri
ascetice mai jos de umeri
în existențe excentrice\" - este ca o statiune balneoclimaterica cu ape termale pentru bolnavii de alzheimer.
Bobadil.

Ioane, daca vrei sa \"te retragi\" poti sa o faci oricand, aici este un site liber si fara taxa de membru. Daca insa te deranjeaza atat de rau opinia unui alt membru al site-ului, e o problema care poate fi abordata din mai multe perspective, din pacate niciuna pur filozofica. Trebuie actionat, asa-i, dar acest gen de actiune pe care tu il abordezi nu duce nicaieri (si nu ma refer aici la acel \"nicaieri\" conceptual), iar daca nu ma crezi intreaba-l pe Negru.
Bobadil.
P.S. Textul e indraznet, dar e greu sa scrii despre blocuri, caini si dragoste de la inaltimea unui zarie-nori cu aer conditionat si cu secretara care serveste cafeaua la comanda, parerea mea.

Cum adica \"te-nconjur ogival\"?
Un poem in care verbele, asa putine cum sunt ele, se simt nepotrivite pe la locurile lor si, cand le citesti, parca se rastesc la tine si te sperie, biet cititor pierdut printre \"vestale nubiene cu sani funesti\"... come on!
\"chip necantator\" \"imbratisare neimbratisata\" - ? O nota fortata care da intregului poem o impresie de fals, parerea mea
Bobadil.

Combinatia cu imaginea e interesanta si lasa putin spatiu de gandire. Din nefericire textul este atat de slab incat nici o fitzuica de mana a doua nu l-ar publica decat pe spaga. Asta e sit.uatia.com. ma intreb, tu, Ioana, oare ai mai citit bazaconia asta dupa ce ai postat-o? Ca eu pun mana la intamplare pe cateva fitzuici si gasesc coloane mai acatari pe tema asta.
Bobadil.

... mi-am zis, cand am citit in finalul articolului referirea la lupta cu \"ingerul propriu\". Pana atunci, am avut asa, o prima impresie (gresita de aceasta data!) ca Felix se va rezuma la aceste straturi oarecum \"de suprafata\" ale analizei autoarei (desigur, el se refera cu profesionalism la scrierea \"lumeasca\" a Danielei Luca si aceste randuri cu siguranta pot face obiectul oricarei recenzii), dar noi, aici pe agonia avem un avantaj: acela de a ne cunoaste si de discuta putin (cat inca mai suntem in viata asta :-) si din alta perspectiva. De aceea vin, zic si subscriu: asa este
\"Soarta poetică a Danielei Luca este legată de lupta ei cu îngerul propriu\"
Ceea ce urmeaza in articol, aduce din nou discursul in zona formala, aici Felix ca un adevarat cavaler, schimba din nou subiectul. De aceea as dori eu sa-l continui cu doar cateva cuvinte.
Se intampla adesea (ca in cazul Elei) \"non-actiunea\" sa fie vecina cu cea mai exuberanta dintre extravagante, cum ar fi aceea a mersului pe sarma deasupra unei cascade, imbracata intr-o rochie de mireasa. Se zice ca Simion (zis \"Stalpnicul\") a trait cateva zeci de ani in varful unui stalp, de neconceput pentru ratiunea umana, unii oameni si-au gasit un rost in a-si duce viata pana la capatul unei verticale pe care as numi-o \"drastice\", ca niste varfuri de sageti indreptate catre Cer tintind insusi Raiul. Nu cred ca gresesc daca spun aici ca Daniela Luca face parte dintre acesti oameni care, mimand imposibilul, se misca riscant si extatic pe hotarul dintre viata si moarte, dintre om si inger.
Bobadil.

Pane, filozofie-religie-cultura, de acord, dar poezia trebuie sa sune la creier prin ochi si prin ureche!
\"în care totul se rescria pe țărână.
Un cerc,
pe care trecătorul care sângerează\"
3x\"care\" in 3xversuri dintre care :-) 2x\"care\" intr-unul singur la distanta de doar un \"trecator\". Acuma, ce sa zic si eu, \"care\"/\"care\", nu?
Bobadil.

Uite ca atunci cand e sa se reverse, se revarsa (fluviul)! Logosul poetic al Alinei Lazar mi-a dat de multe ori de furca, tocmai prin aceasta \"revarsare\" de imagini parca \"implantate\" in cuvinte menite sa socheze pentru ca, abia mult mai tarziu sa germineze si nu oricum, ci doar daca ai avea rabdarea sa le uzi in fiecare dimineata macar cu o cafea dar mai ales seara cu un paharel de vin (ma rog, sau cu o bere, in cazul de fata :-) Sigur, cineva ar putea sa ma intrebe ce are tigrul de Bengal cu toate acestea, eu as vrea sa las acest subiect poate pentru altadata, cand toata lumea va fi mai pregatita. Tigrul apare in acest poem ca un personaj misterios, sa zicem. Si din nou paradoxal (paradoxul fiind un element aproape nelipsit din componenta hai sa o numesc \"inevitabil suprarealista\" a scrierii Alinei Lazar), grotescul imaginilor vine sa salveze poemul de un cotidian de care parca m-am cam saturat si sa contureze (magistral as fi zis aici dar nu vreau sa laud autoarea prea tare pentru ca are prostul obicei de a scrie oricum bine, fara laude care au rolul de a o \"tufli\" si de a-i stribi avantul) o imagine de Goya, irefutabila chiar as putea spune, in ochii mei. Putina filozofie pe final, desigur, nu strica nimanui, e ca sarea-n bucate. Cred ca pe undeva s-a strecurat in poezia Alinei acel strop de sinceritate care-i lipsea, uneori. Sa fie de bun augur!
Bobadil.

Ioan Smedescu se face \"vinovat\" de o poezie de calitate. E drept ca mai rar mi se mai intampla sa \"rezonez\" la poezia in forma clasica altfel decat sub semnatura clasicilor, dar mi se mai intampla :-) Aici am intalnit cateva imagini deosebite, exprimate in cuvinte alese \"pe spranceana\"... se simte chiar o anume \"dexteritate\" a autorului la acest capitol.
\"un aer muced de lingoare
pleznește verdele-n urzici\"
sau
\"că ți se sparge-n tâmple cerul
pocnind în așchii de angoasă\"
Tot acest tablou amestecat de natura (vie si moarta) cu stari de spirit care se preschimba parca dintr-una intr-alta are darul sa creeze acea atmosfera pe care doar harul unei scrieri de calitate o poate crea.
Multumesc de lectura,
Bobadil.

Gabi, zic eu ca e bine... simt asa, pe undeva (nici eu nu stiu pe unde anume) o ambitie care te macina pe dinauntru. Nu e neaparat o nevoie de a scrie, ci mai mult o nevoie de \"a fi auzita\", asa cred eu. Iata ca ai reusit, cu ultimul text postat care, in opinia mea, si-a atins acest scop cu toate ca are valoare literara zero (nu uita ca, in ciuda aparentelor, te afli pe un site de literatura :-), la fel cu, din pacate multe din poeziile pe care le-ai postat (am citit vreo cinci-sase dintre ele). Acest text de pilda este o incercare de clasa a opta (nu vreau sa te simti jignita, te rog, nici nu stiu de fapt ce varsta ai) de a versifica si crede-ma, te rog, ca niciun cititor cu oarecare dragoste de poezie nu reuseste sa treaca de prima strofa fara sa \"se accidenteze\". Iti sugerez sa citesti mai mult (chiar si de aici, de pe site) si sa scrii doar ceea ce simti ca esti cu adevarat in stare. Cum ar fi materiale de tipul acelui \"ce vor barbatii\"... vad ca au priza pe aici si probabil iti ofera o anumita senzatie de satisfactie (glumesc, desigur si vreau sa ma asigur ca intelegi, inca nu am nicio dovada a subtilitatii perceptiilor tale lecturale). Este trecatoare, oricum. Au fost destui care au incitat si vor mai fi, in \"tagma\" lor am intrat si eu, e batalie mare si pe aici!
Succes
Bobadil.

Ioana :-), acum ce faci? Te dai si tu pe morbide ca emiemi? Brrr...
Din prima strofa deduc ca esti fericita posesoare a unei pisici (asa o fi?) si suferi de sindromul cunoscut chiar si in medicina sub numele de \"ghemotoc de par de matza\" si care, din pacate (asa cum rezulta de fapt abia in strofa a doua) poate fi letal. Sfatul meu este sa deretici mai des prin casa, e un obicei pe cat de bun pentru impresia artistica, pe atat de sanatos si, dupa cum spunea latinul transformat in aceasta seara in broscan fericit de echipa lui nationala si atat de proprie \"mens sana in corpore barosana\" sau asa ceva, nu se poate una fara cealalta.
Bobadil.
P.S.
Nu cred ca un caine surd are prea multe sperante de viata, daramite sa mai prinda de-un somn bun inainte de... dar cine stie? Dupa cum ti-ai dat poate seama, eu ma pricep mai mult la pisici.

Eu am citit acest poem ca pe o ghicitoare: \"cine este acest misterios el?\". Nu cred ca un poet var primar cu zeflemeaua ca L.N. se refera aici la Creatorul... nuuu, asta in nici un caz! Deci, cine este \"el-ul\" poemului? In acest mic detaliu rezida, dupa parerea mea, intreg misterul acestui text. Ca in rest, doar lucruri cunoscute (mai putin faptul ca Liviu Nanu, dupa ce ca-i mare cat sifonierul, o mai are si pe \"dansa\" mare, chiar daca nu asa de sculata ca \"cei din prezent\", cel putin asa imi lasa mie de inteles din penultima (si in acelasi timp cea mai memorabila de catre orice cititor, zic eu) strofa.
Bobadil
P.S. Cred ca totusi Paunescu si Vieru au scris la viata lor despre o singura \"patrie\" si despre mai multe \"tari\". De asemenea au pupat, dupa caz, mai multe \"cururi\" dar un singur \"fund\".

Uite cum Ioanan ne propune un drum cu mocanitza. Poemul imi aminteste de \"marie, hai sus in tren, nu pot ioane ca ma grabesc\", desigur in toata aceasta poveste este destula filozofie cat sa provoace niste inundatii catastrofale, dar asta e deja alta problema.
Acum pur si simplu ioanan ne indeamna la un drum cu mocanitza... pentru aceia dintre noi care inteleg ca intr-o asemenea calatorie trebuie sa ai la tine ceapa sau usturoi, chiar mai mult decat rabdare, indestulatoare.
Bobadil.

Ce am citit aici e ca si cum Madonna Sixtina s-ar da jos din pereti si te-ar intreba: vrei sa-ti vorbesc vulgar? Tu, baiat curios din fire, i-ai zice \"da, as vrea ca sa te fut\" iar ea (madona) ti-ar zice asa, ceva de genul \"fir-ai tu al dracului sa fii!\", ceea ce ar avea darul sa te lase cu gura cascata.
Bobadil.
P.S
Un text slab, dar de acum incolo o sa tac, se pare am vorbit destul prin subsolurile Danielei Victoria si Luca pe deasupra.

Tot n-am priceput nimic, da\' mi-au placut comm-urile. Sa traiasca!
Bobadil.

...eu credeam ca in poezie tu, Ela Victoria Luca poti vorbi cu mai multa lume decat cu \"oamenii pierduti\", din care tu spui ca eu nu fac parte, slava Domnului! :-)
Eu nu am vrut sa \"desfintez aceasta poezie\", din contra, poezia imi place, chiar daca nu se ridica la nivelul celei mentionate de mine in comentariul anterior, si, daca ai fi iesit macar o secunda din atitudinea asta tipica de femeie care sare in sus ca o capra (neagra) de cate ori cineva ii zice o vorba mai neplacuta ai fi observat ca intentia mea era de a-ti transmite ceea ce mie mi s-a parut un adevarat \"standard\" al scrierii pe care tu l-ai atins in unele dintre poemele din \"ora de santal\" (de unde se poate deduce si ca te-am citit, ceea ce ar putea fi chiar magulitor pentru unii, nu si pentru tine, desigur :-)
In rest, versul cu pricina suna mai bine acum, observ ca ai schimbat si inversiunea si acolo totul suna mai mult decat ok, \"inima inerta\" respira poezie de zece ori mai bine, ai renuntat si la a doua pagina din final (si ma bucur ca ai sesizat acel sinonim care te scapa si de trivialul acestei \"pagini\" care din pacate, in limbajul modern a capatat mai mult conotatii de net decat de literatura) si poemul asta citit acum este un poem de stea. Din punctul meu de vedere, desigur.
Bobadil.

Sa presupun ca amelie l-a cunoscut pe acest consul mateescu pe care vad ca-l stie si zabet (el oricum ar cam trebui sa le stie pe toate astea legate de externe) de a postat textul la personale? Sa presupun mai departe ca nu doar ea l-a cunoscut pe acest consul sau ce-o fi el, ci si editorul (editoarea) care a recomandat textul? Hmm... pentru ca nu inteleg care ar fi schepsisul aici, textul e slab, tania scrie bine deobicei dar acum a facut si ea, ca noi toti mai mereu, o exceptie, o dat-o fasaita ca sa zic asa, si hopa! personala e la reco... Incurcate sunt caile Domnului, noapte buna Bobadile.