Andu Moldovan

ce de etichete! bre, voi nu aveti altceva mai bun de facut? v-a imbolnavit chat-ul de tot... huo!
(glumesc, desigur)
Bobadil.
P.S. Pai ce e fratilor \"Bucurestiul\" asta? Iar incepem cu generalizarile? Muncitorii, taranii, intelectualii, barbatii, femeile, copiii, oltenii, moldovenii, ardelenii, bucurestenii... come on kids! Stati linistiti la locurili voastre :-))

Hai sa incep prin a spune raspicat ca textul mi-a placut din doua motive: primul pentru ca mi-a placut pur si simplu (vezi commul lui peia) si al doilea pentru ca este un text care denota un admirabil curaj: Alina arunca mastile si incepe sa scrie despre... unele-altele. E drept, fara lasere, rachete si munitia nucleara razboiul e la fel de dur ca durerea in forma ei pura, cand cu ultimile puteri iti scoti sageata din brat si incepi sa simti gustul victoriei de a fi inca viu (vie). Marturisesc, ma \"mananca\" palma sa incep sa intorc textul asta pe toate fetele si sa-i luminez slabiciunile, dar asta mi s-ar parea un gest mai impudic decat un schit intelectual :-) Mai bine sa zic ca ma unduieste cum Alina aici incearca sa ne faca a crede ca s-a jucat cu substantele in eprubeta si i-a iesit o sare, pe cand de fapt (si daca ar fi fost fara stirea ei) ea a amestecat zincul cu salpetrul in forma lui intrebatoare iar ghicitoarea i-a zis o gluma in lipsa altei explicatii mai de doamne-ajuta. Asa ca Bobadilul trece pe aici cu steaua in mana ca sa spere... ce?
Pai, om trai si om vedea.

Uite cum intalnim aici iar si iar acelasi exemplu de abordare discretionara a puterilor de catre un editor (sau o editoare) care considera de Atelier un text chiar bun. Si acum imi dau seama ca nu degeaba a sesizat insusi Hose acest fenomen... el chiar exista (si Hose asemenea)!
Acest text, desi usor \"de mahala\" este plin de o sfanta obida, asta ca sa nu mai vorbesc de filozofia din subtext: pe langa faptul ca, iata, societatea (metafora barului) este impartita in cei care beau halbe mari si cei care beau halbe mici (unii cu ochisorii iar altii cu bataturica, nu?) pe final autorul nu numai ca subliniaza cu o usurinta (sau usurare) demna de invidia tuturor celor care se dau virtuosi reluarea ciclului natural al berii (alimentul care ne umple burtile noastre pe care eu le numeam \"ezoterice\" in ultimul meu poem care a scapat de Atelier ca prin urechile acului), dar ne arata cu lejeritate cum am putea sa ne razbunam pe furnici, unul din actele de exercitare a puterilor noastre supranaturale: injurandu-le, deci facandu-le \"mamifere\" si chiar mai rau \"cu coada\".
Solicit de urgenta scoaterea acestui poem din Atelier, cu singura conditie ca autorul sa renunte la mieunat, pisicile, chiar si agramate, n-au ce cauta in ciclul acesta natural de la halba cu bere la burta ezoterica si apoi la furnici... parerea mea,
Bobadil.

Ce? Zici ca n-am fost pi \"la subiect\"? Pai nu bey Pablito, eu am fost pi \"la predicat\", da\' mi-au iesit in cale nisti feti d\'alea blondi cu pishoarili :-)) in gat, apoi canta la radio Proconsul aia cu stii tu de unde vine fata.. si m-am lasat si di predicat si am trecut la subiect.
Imi plac mai nou titlurile la comm-urile tale (sper sa nu te superi daca mai numerotez si eu din cand in cand) - denota o inspiratie la fel de adanca ca (intentionat) putzul sau ca putza (depinde) gandirii.
Bobadil.

Am citit aici un poem care debordeaza de ceea ce eu as numi \"prevestirea imprevizibilului inevitabil\"... stiu ca suna aiurea ca si \"frustrari negate\"... dar asta e!
Andrei ne face aici o demonstratie de veridic, iar asta nu e putin lucru intr-o lume in care abunda artificialul in toate formele sale, de la oameni care iti spun \"ce bine-mi pare sa te revad\" in loc sa-ti tranteasca pur si simplu-n fata un \"ia du-te ma-n p.... ma-ti!\" si pana la RPG-urile care azi nu mai inseamna pentru tanara generatie acel limbaj de programare care a stat la baza primelor aplicatii comerciale care au durat mai bine de 20 de ani, ci \"role playing game\"... si simt ca multi pe aici stiu despre ce vorbesc.
Inceputul poemului este relativ \"ingaduitor\" (nu-mi place referirea aceea la fumat, parca e deja loc prea comun) si de aceea imi pot da seama ca RA are chiar si un pic de talent de narator, este capabil sa dezvolte pe parcursul a trei strofe destul de \"stufoase\" aproape o \"actiune\" care, vrand-nevrand, te prinde. Insa ceea ce eu remarc aici este ultima strofa, unde am intalnit acea \"premonitie\" de care vorbeam la inceput. Si va rog sa ma credeti, nu este putin lucru sa reusesti a \"strecura\" intr-un poem asemenea revelatii. Motiv pentru care (si nu pentru ca Dan Carlea, cu intuitia lui de poet de Salagean a zis-o :-) spun cu stea ca acest poem mi-a placut. Iar daca as fi fost duminica asta pe la Deko, as fi gasit si alte alea de zis, dar ramane pe data \"aviatoare\" :-), la Agigea RA-ule?
Bobadil.

Victor, eu zic sa te mai gandesti, nu mai te personifica in aparatorul nimanui, aici nu e gradinita 13 cu program prelungit si nici vreo sucursala de-a lui \"salvati copiii din satele Moldovei\". Baiatul a scris un text, i s-a bagat la Atelier (tot asa am patit si eu la inceput, si inca multi altii), nu-i nimic, o sa mai scrie si altele si o sa fie OK. Cand va ajunge celebru (cel putin ca tine) o sa arate textul asta si o sa se laude cu el \"uite ma, p-asta mi l-au bagat la inceput in Atelier!\" Spune-i sa nu descurajeze asa, din prima, sa persevereze si mai ales sa continue cu studiul limbii romane (sau moldovenesti).
Bobadil.

Ce sa zic? La RA chiar as fi vrut sa fiu, nu de alta dar exista \"chestiuni arzatoare la ordinea zilei\" :-) pe care mi-ar fi placut sa le dezbat cu acest ingenuu autor...(sper sa nu fie totusi copii prin sala). Dar se face ca la ora aceea voi sta probabil intins pe vreo plaja in Rhodos si ma voi gandi la nemurirea sufletului, atat cat o sa-mi permita temperaturile de pe acolo. Nu pot sa nu-i urez succes RA-ului si sa stiti ca, de undeva din hyperspace, bobadilul e cu ochii pe voi!

sorry, Emanuel, nu Emanule :-)

Admirabil dialogul lui Ioan cu dom\' David pe aici. Li, sa mai scrii cu lulu, lula, luli, lola sau ce vrei tu, ca domnii astia imi dau fiori pe sira spinarii. Cu atat mai mult cu cat unul ca Davide (am mai zis, nu Campari ci Emanule) zice ca tocmai facu pace cu mine. Pai bine monsher, da\' noi vrei sa adormim in lanul de secara! Scoate escaliburu\' din teaca si hai, la athaaack! :-)
Multumim de gazduire, fata-de-cuvant-inspirat, pe scurt: Li.
Bobadil.

incurajator, un ton sincer si un mesaj din suflet. nu mi-a placut in final \"fa-ne o pista\", suna urat si n-are nici prea multa noima. ideea e limpede, dar exprimarea lasa mult de dorit. ma bucur ca ioana barac a inceput sa scrie si ceva poezie pe gustul meu (se pare ca nu numai). doamne ajuta.

Incredibil este uneori acest spumos Liviu Nanu pe care l-as compara (in poeme ca acesta) doar cu un Dinescu in momentele sale de inspiratie (nu ca in ultima sa \"inedita - omul cu parapanta\" de anul trecut cand, cel putin mie, mi-a aratat ca are deja alte preocupari). Pai hai s-o luam pe rand:
1/ In prima strofa, statuii i se pare ca betivii si cainii \"se pisa lung pe soclu\". Ce ai putea gasi mai inspirat ca sa lungesti durata acestui act, al mictziunii cainilor si al betivilor (gest reflex) decat ca insasi unei statui i se pare ca acest act dureaza mult?
2/ Ideea perenitatii se continua in strofa a doua, pentru ca statuii \"i se infioara marmura - de jos\" :-)) super, Ioane, trebuie s-o admitem! in fata domnisoarei, deci nici macar asa, in piatra fiind sapat, anumite lucruri nu mor.
3/ In strofa a treia, ideea de peren atinge climax-ul, deoarece statuia noastra, pe de o parte incepe a vorbi despre \"singuratate\" (iar cu totii stim ca singuratea este eterna) iar pe de alta cere un \"coniac sau o carte\" ceea ce alunga singuratatea in acelasi mod, adica te imbata. Personificarea atinge aici, asa cum spuneam, climax-ul.
Ultimele doua strofe insa schimba tonul si ne readuc cu picioarele pe pamant, deja trenuie sa uitam eternul si sa ne re-intoarcem la efemerul nostru cotidian.
Din pacate partea asta mi-a placut mai putin, cu atat mai putin cu cat, din cate stiu, un \"fost\" primar nu face nici cat o ceapa degerata, asta desigur daca nu cumva intre timp ori a ajuns presedinte (vezi Basset sau cei doi presedinti fosti primari ai Parisul Jac si Rac) ori a adunat avere cat sa stea cu capul pe sani de blonda pana la adanci batranete(vezi Viorel Lis)
Bobadil.

Bine, nu vreau sa fac referire pe aici, prin subsolurile tenebroase ale Alinei la filme cunoscute noua, dar mie mi se pare ca poemul asta aduce o nota de racoare in atmosfera destul de incordata a acestui subiect. Mie imi plac exercitiile Alinei pe teme date si parca asist la un concurs de patinaj la impuse care sfarseste in libere cu figuri (de stil). Totusi, desi nu obisnuiesc sa-i iau \"partea\" lui Ioan nici macar cand mi-o da el :-), zic ca finalul trebuia sa nu contina cuvantul \"expirata\"; denota frustrare si darama intreaga constructie a poemului (Alina poate fi orice, dar nu o frustrata) cu o putere demna de o cauza mai buna. Am argumente, if U need \'em.
Bobadil.

citit, priceput... asta e

Ioana, acum eu marturisesc, am sitit poemul asta de trei ori, pentru ca asa se cade (minim) cand gasesti la subtitlu o dedicatie, asa, pe fata... dar n-am inteles mare lucru, asta insa nu trebuie sa ne inspaimante! Ceva-cava am oriceput eu, pe ici, pe colo. Intai rima, care aduce o nota de muzicalitate jenanta (ca si cum asa ceva chiar exista!) mai apoi \"lubenita\", un fruct sinergic cu apa si cu zaharul pe unde s-ar bate ceva apropo-uri :-)iar la urma sarea... care, marturisesc, mi-a placut cel mai mult.
Degust, deci exist.
Bobadil.
P.S. Mai citim, mai vedem...
P.P.S. Saramura chiar imi place, fie si cu apa de ploaie, dar numai cu crap d-ala mare sa fie, fyi.

Dupa cum se poate observa la o lectura cu ochii mijiti, acest text este \"o capcana\" in care cititorul, odata picat, incepe sa-si dea cu presupusul. Partea rebusistica a creierului stantzat \"Dorin Cozan\" vine aici cu o enigma mare cat Calea Lactee: \"stigmatul\" si \"crucile\". Textul chiar nu mai are importanta in fata acestei provocari, de aceea las aceasta indeletnicire altora, mai priceputi.
Bobadil.

1/ In contextul scenariului asta, notiunea de \"iubita\" e cam pudibonda.
2/ E cam dura chestia asta spusa asa pe sleau cu \"cel mai bun prieten al meu\". Din cate stiu eu, cel mai bun prieten al lui Freddie Mercury era o femeie careia el i-a lasat dupa moarte o avere insemnata.
3/ Omit inconstient? Vrei sa faci misto de el, m-am prins, dar nici chiar asa.
Bobadil.

Ioana, poemul asta daca nu ar fi fost asa cum este, ar fi fost revolutionar in arta exprimarii, si nu am chef de glume pe tema asta. Am o traista de argumente, de la salvare pana la culoarea oranj (careia, pudibonda cum te stiu deja i-ai zis portocalie), de la caine la campie si apoi la impaturirea la dunga sa-mi sustina discursul. Din pacate acest poem s-a nascut prea devreme si a cazut intr-o previzibilitate vecina cu plictisul unui gest reflex, ceva asa ca spalatul pe dinti seara inainte de culcare. \"Buzele tale muscand din ultimul meu expir\"... come on!
Bobadil.

Inteleg ce spui, ok. Mai putin de ce \"nuditatea mea fatala\" ar fi mai putin decat \"nuditatea mea atat de fatala\". Si nu e vorba aici de vreo femeie \"fatala\" care, e clar, nu esti si nici nu se pune problema. Si nu cred ca sunt \"in eroare perceptiva\", oi fi eu in multe \"erori\" dar nu \"perceptive\", pentru ca inca mi se mai trezeste... perceptia, desigur.
Bobadil.

Dupa ce am citit acest poem (niciodata nu e prea tarziu?) cred ca as vrea sa o cunosc si eu pe Ana.
Bobadil.
P.S. Filozofic vorbind... nu-mi place \"pluteam fluid\", oricum strofa aceea este destul de plina de lichide :-)
Muzical vorbind, nu-mi place \"ta-ta-ta\"-ul din:
\"tânjeam după tălpile tale mici pline de țărână
cu gura toată\"

Interesanta ideea de \"nud in spectru verde\". Marturisesc ca la umbra acestui titlu de zile mari am gasit un poem care ar mai trebui lucrat.
Nu merge deloc \"atat de fatala\".
Nu suna bine \"ca la\" din \"ca la un ceas dumnezeiesc\".
As scoate \"vidat\".. insa ramane excelenta imaginea pruncilor \"resuscitand un suflet in (as fi spus \"la\" pentru ca pastreaza mult mai bine imaginea miscarii) umbra leaganului\", da!
Bobadil.