Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

poem de bătut câmpii

...---...

1 min lectură·
Mediu
sunt la limită. sub mine e o câmpie.
câinele rex mușcă din păpușa barbie cea veche și blondă.
sun la salvare și-mi răspunde o voce. îi spun vocii că mor
dar ea nu mă crede. îi spun vocii că și Dumnezeu are sub el o câmpie.
vocea latră puțin apoi închide și pleacă.
te-am visat alergând
eu împătuream la dungă viețile noastre
nu știu de unde a venit un bărbat
și mi-a smuls un oftat cu himen cu tot
am născut
sub noi limita s-a aprins
din văpaie tot venea ambulanța portocalie
dar nu ajungea niciodată
deși nu mai aveam nicio șansă râdeam
ca disperata
te-am visat așa
salvând tot ce se mai putea salva.
mă trezesc cu semnul în palmă
îl citesc atentă
e un poem de dragoste nesfârșit
abia acum înțeleg că
sunt la limită. sub mine
e Dumnezeu
și o câmpie.
023.985
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
144
Citire
1 min
Versuri
24
Actualizat

Cum sa citezi

ioana negoescu. “poem de bătut câmpii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/194642/poem-de-batut-campii

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@andu-moldovanAMAndu Moldovan
Ioana, poemul asta daca nu ar fi fost asa cum este, ar fi fost revolutionar in arta exprimarii, si nu am chef de glume pe tema asta. Am o traista de argumente, de la salvare pana la culoarea oranj (careia, pudibonda cum te stiu deja i-ai zis portocalie), de la caine la campie si apoi la impaturirea la dunga sa-mi sustina discursul. Din pacate acest poem s-a nascut prea devreme si a cazut intr-o previzibilitate vecina cu plictisul unui gest reflex, ceva asa ca spalatul pe dinti seara inainte de culcare. \"Buzele tale muscand din ultimul meu expir\"... come on!
Bobadil.
0
@ioana-negoescuINioana negoescu
Andu, dacă nu aș fi așa cum sunt, nici poemul acesta nu ar fi așa cum este, adică previzibil și plictisitor, dar spălat pe dinți cu pasta recomandată de asociația medicilor dentiști de undeva.
poate că nu te-ai prins încă sau ai uitat că eu nu-s ploieșteancă, nici revoluționară și nici prea glorioasă nu sunt și nu am fost vreodată.

e adevărat că uneori îmi mai pierd caii de la bicicletă, dar ăsta e un risc asumat...:)

te mai aștept cu drag,
ioana.
0