Cenaclul agonia.ro - 30 iulie 2006 – Live Now!

Vă invităm să ascultați LIVE pe Internet cenaclul de la Café Deko. Pentru a accesa emisia puteți intra pe pagina www.radiolynx.ro, în meniul principal (din stanga paginii, link-ul POEZIE.RO LIVE. Link-ul este afișat pe toată perioada transmisiei. Dacă există ascultători care prefera să asculte (the hard way) introducând url-ul în winamp, adresa este: http://www.radiolynx.ro:9500/live


Duminică 30 iulie, ora 14.00 va fi o altă ediție „estivală” caniculară a Cenaclului poezie.ro, unde tânărul poet Andrei Ruse ne va servi, cât să ne ajungă până în „iarna asta”, când \"milka\" rece, când \"c.ocaine\", de ni se face lumea praf. Deși afirmă că el \"cântă de unul singur\", suntem deja peste o mie de ascultători, curioși tare să vedem cum se îmbină cele două stări polare — inocența și trivialul — în poezia lui RA.


Așteptăm impresiile voastre aici, în spațiul pentru comentarii, dar mai ales live, în spațiul Deko, acolo unde microfonul nu mai este deloc singuratic.



***


Andrei Ruse



blues with a feeling


mai leagă-ți o zi de gât
încă o noapte

poate ești nebun, omule
hai, lasă dictatorii
și manualul de istorie
cu mine la un jeam beam la un jimmy hendrix
lasă mâinile să fie crengi nu rădăcini
și pușca descărcată

dă-o-n pula mea de privatizare
dă-o-n pula mea de globalizare
nu e niciun tab pe stradă în seara asta
niciun tanc nu se plimbă prin junglă
nici măcar leul nu mai e rege

nimeni n-a aparat nimic toți au murit proști pe frontul
dintre petrol și un vis rock\'n\'roll
biblioteca asta e plină de coperte prăfuite
semnate de idoli mahmuri
care dansează blues prin sângele meu

moartea nu va veni să-ți spună
că te înțelege



milka


azi m-am trezit fier
chiar și mâna se auzea ruginită când m-am întins după prima țigară
și prima iubire

am ieșit să-mi iau un vin pentru sincopa asta ciudată
inevitabilă după cum se crapă pereții
când trece tramvaiu\' ăla nenorocit plin de țigani

la semafor
o femeie
cu care dacă eram poate coleg de liceu
am fi fost împreună acum
ne-am fi ținut de mâini și ne-am fi zâmbit patetic
ne-am fi cunoscut fiecare mișcare
colecția de lenjerie
colecția de amintiri
am fi avut poate și copii
cu ochi verzi sau albaștrii
- nu puteam să o privesc atât de insistent -
am fi mers în weekend la metro
înainte de crăciun să umplem coșurile de cadouri

am fi făcut dragoste
poate atât de pervers și abstract
încât m-aș fi lăsat și de scris

am fi avut un bar al nostru
cu prieteni ai noștri
cu bere a noastră
cu casă a noastră deasupra la un etaj neinteresant
dar cu vedere spre parc
și spre locul amenajat pentru copii

și în acele dimineți m-aș fi trezit probabil lapte
lapte cald cu aromă de scorțișoară
și biscuiți cu cacao pe o farfuriuță lângă



frown


nu știu de ce în ultimul timp
trebuie să mă încrunt ca să fiu real
altfel visez
mi-o ia mintea aiurea în tot felul de orașe
care poate chiar există
culorile se decolorează treptat
contururile se pierd și astfel nici nu mai știu
urc în tramvai sau într-o adunătură de suflete ?
parcă ar fi iadul
cauciucul acela călcat în mii de feluri
îmi pare smoală
iar oamenii țipă
/ sau vin de la serviciu
nu mai reușesc să împart lumea în două
versurile mele devin graffitiuri pe teatrul național
titlurile-s rutele scrise sub numărul de la trolee,
ăsta e numărul paginii
sau chiar e 21 ?

femeile poartă cireșe după urechi
și ghiocei ?

mi-e frică de la atâta încruntare
să nu strivesc ochii și să orbesc
așa că mai las capul pe spate uneori
cerul e mereu același



for sale


trecutul se răsucește odată cu cheia
casa rămâne
cu jaluzelele trase
ferestrele sigilate
uși din fostul proiect blocate cu scânduri

ultimul lucru viu
un mic panou de lemn, în cădere
For Sale




luni


vara asta e o zi de luni
toată lumea începe ceva ce nu știe
și-o transpirație a secetei pe străzile-astea goale ține în aer un parfum de cămilă

o să evoluăm și noi poate, o să avem bidoane de apă în carne, la spate
poate în timp și sticle cu vin prinse în nervi pentru necesități boemice

toată lumea până acum a stat ascunsă undeva,