Andu Moldovan

Din ce in ce mai mult imi plac aceste catrene ale lui Val care imi amintesc de unele bancuri. E un talent sa poti face asa ceva. Pentru o eventuala inspiratie ulterioara, iti zic aici unul care mi-a placut si care cred ca \"s-ar preta\". Intra un tip intr-un restaurant insotit de-un strutz. Cere un hamburger si-o cola. Strutul zice \"si eu la fel!\". Ospatarul, socat (normal, strutul vorbea!) le da si-i cere: 7 dolari 60 de centi please! Baga omul mana in buzunar si scoate EXACT 7,60 dolari, plateste, pleaca. A doua zi scena se repeta, si a treia. Vineri apar din nou, ospatarul ii vede, le zice tot asa? La care omul zice nu, azi e vineri, iau o friptura cu cartofi si un pahar de vin. Strutul repede : \"la fel si eu!\" Ospatarul iar face ochii mari (strutul tot vorbea!) le da si le cere: 23 de dolari 40 de centi. Baga omul mana in buzunar, scoate EXACT 23,40 dolari. Ospatarul, intrigat, il intreaba: \"dom\'le da cum faci tu de bagi mana in buzunar si scoti mereu, indiferent de suma ceruta EXACT acea suma?\". La care omul raspunde: eh, asta a fost norocul meu. Acum doi ani, am intrat in casa parasita a bunicilor si am gasit o lampa vecche pe jos, am ridicat-o, am sters-o de praf si a iesit un monstru din ea care a zis ca imi indeplineste doua dorinte. Si prima mea dorinta a fost ca de cate ori voi avea nevoie de bani, sa bag mana in buzunar si sa gasesc exact acea suma acolo, in buzunarul meu. Si asa mi se intampla, daca vreau o masina, ma duc, o cer, omul imi spune cat costa eu bag mana in buzunar si gasesc acolo exact acea suma de bani. \"Extraordinar\" exclama ospatarul... dar strutul?\" Eh, zice omul, pai asta a fost o neintelegere... Eu i-am zis ca a doua dorinta e sa am o pasarica inalta, cu gat subtire si cu picioare lungi care sa faca numai ce zic eu.
Bobadil.

Bitter-ule suedez, inca un catren de exceptie! Felicitari, imi ingadui sa-l \"semnalizez\" cu stea si sa intreb nu \"unde sunt zapezile de altadata?\" ca nu-s nici Villon si nici de la Rebu ci unde sunt concursurile de epigrama, apoi ghicitorile cu talc ale lui Calimero/Ghiocel si alte si alte atatea chestii ale mintii care ne tineau treji pana in miez de noapte? Poate strangeti si voi randurile fratilor si, chiar daca nu v-oti boieri (pentru mine e prea tarziu, am fost la notar si mi-a zis ca-s inregistrat iobag de pe vremea lui Avram Iancu n-am ce face) poate ne mai incantati pe aici cu ceva \"emulatie\" specifica genului... Eu m-as bucura tare.
Si cum aici se raspunde totusi cu un catren (si cum il iubesc eu pe CVT de ma dau pe spate), zic asa:

Pe noi ne-a lovit năpasta!
Lui răceala iute-i trece
Că e obisnuit cu asta
Apa din veceu.. e rece!

Adi, daca n-ar fi spus Li inaintea mea ce-a spus ti-as fi spus-o eu. Pe cuvant de onoare... Oricum, poemul e o \"respirare\" plina de estetic si marturisesc cateodata imi face bine sa re-citesc asemenea \"respirari\" si in alte versiuni, nu sunt adeptul celor care spun ca pe pamant batatorit nu mai avem de ce pasi. Trebuie sa fim doar atenti cum o facem, iar aici Adi mi se pare ca arata destul respect si aplecare spre inlautrul \"eului poetic al poetului necuvintelor\" pentru a nu putea fi acuzat de infatuare. Cateva stangacii prin primele scrisori \"in rest, in adancuri, liniste\" de exemplu pierde din lirism legand pe \"rest\" de \"adancuri\" in loc de \"liniste\" si mai sunt... acea \"urcare si coborare impreuna din\" care denota o oarecare saracie a mijloacelor artistice, folosind prepozitia \"din\" obligatorie la coborare, astfel pierzand legatura la \"urcare\"... Oricum, nimicuri, nu am dorit sa le accentuez ci doar sa reliefez cateva dintre ele pentru a-mi sustine parerea ca textul ar mai trebui lucrat.
Bobadil.
P.S. Mi-a placut poza ta gigantica din pagina de autor. Vrei ca lumea sa bage bine la cap profilul, pesemne...

\"Li se spune\", \"noroi\" - cu un singur \"o\", sper ca doar atat...

Acum trei zile a murit un ilustru necunoscut, un prieten de-al unui prieten al meu. Numele lui nu mi-l amintesc, nici eu si nici prietenul meu. Tot ce se poate spune despre el e ca i se zicea \"Cămară\", unii, la betie, ii spuneau \"Debara\" sau chiar \"Coridor\", dar el nu se supara. El a murit de o supradoza, la fel ca si alti cativa inaintea lui din \"jucatorii de darts\"... asa cum Li spune in lumea in care, cand se lasa intunericul, niste baieti frumosi si niste fete splendide, plini de tatauje (semne ale unui timp care nu mai e) topesc pastile de Fortral in eprubeta, apoi le racesc in balta cu norooi de la rigola si apoi si le trag in vena. Am citit ziarele de a doua zi si nimeni nu vorbea despre Cămară. Si apoi au trecut trei zile si uite, eu nu ti-am scris un rand si trebuie sa marturisesc nici macar nu m-am gandit la tine. Cu toate acestea, dupa ce vreme de cateva clipe m-am lasat din nou purtat de farmecul jocurilor tale, am inceput sa simt iar acele groaznice dureri de stomac, simțind cruzimea supremă a existentei, adica aceea de a nu putea face nimic in fata nimicului, si cum ca acesta, nimicul deci, nu-si va da seama niciodata in ce masura eu sunt esential pentru axa lumii sau nu, eu, barbatul de patruzeci de ani, inca puternic si foarte marcat, deschis si totusi inchis. Atunci am auzit rasetele... la început am crezut că sunt doar ale tale, dar erau prea multe totuși, unele ziceau ca sunt blând ca o oaie, altele ca am niste ochi ca de lacusta, dar cele mai multe spuneau \"ești un hamlet batran!\". Si uite-asa m-am pomenit din nou in acea scobitura a dunelor de nisip unde am incercat iarăși acel exercițiu cu spatele si cu bratele intinse. Stiu, acela nu e un loc potrivit pentru ganduri energice, prea multe obiecte îți cerșesc un pic de atentie si o uitare definitiva. Dar m-am simtit bine citind, in acea ultima zi, (poemul) ca un om care urmeaza sa primeasca lovituri si care acum savureaza doar tăcerea.
Bobadil.

... sunt eu, poetryca! ar suna o varianta la celebra zicere a lui dinica. eu, cand sunt \"somat\" ridic mainile si ma gandesc daca mi-am incheiat socotelile, atat, dar stea o sa-ti dau mey poetryca stii cand? cand o sa vad ca te dezumfli. iar despre obiectele admiratiei mele prefer sa nu vorbesc aici ca dup-aia o sa suferi un nou atac de grandomanie, ceeace dauneaza grav sanatatii.
Bobadil.

Pentru Alexandru Cosmescu, cel care sufla cu gura in flaut ca nimeni altul (sau alta): poti sa-mi traduci si mie comm-ul tau pe romaneste? by the way, in ce limba l-ai scris?
Bobadil

Citesc si zic (vorba lu\' baiesu usor schimbata): bine ca nu erau pantalonii maro! Oricum, ideea poemului poetryk e (zic io) ca diana geacar a plecat cu ala, dobos, cu nume de carnat, pentruca pesemne baiatul avea ce sa camufleze in pantalonii aia, unde mai pui ca si cartile din buzunar erau slinoase! De cate ori mai baga mana dupa cate o carte, dadea de statia aia de radiolocatie camuflata in pantaloni si zicea ground control to major tom...
Poetryca, tu te-ai tampit de tot? Ca mi-e deja teama de ce \"va urma-u\" asta al tau mai ceva ca in hotel cismigiu, alora le era frica si tremurau doar de un cutremur.
Bobadil.
P.S.
Huo!

Bre, acuma daca esti \"dezvatator\" n-o sa te astepti sa nu-ti mai zic \"rosinante\", sper :-)
Una, cred ca asta ar fi \"bagatela 51\" daca e sa respectam numerotarea iar a doua, bagatela asta a ta mi se pare un paradox, de genul celor din \"amuzamente matematice\". Reintalnirea cu tine, aici, pe agonia, ma bucura. Te mai astept Rosinante.
Al tau cavaler al tristei figuri,
Bobadil.

... poete, sa duci tu poverile, ca noi nu mai putem cara zbuciumul lumii asteia pe umeri. facem aparate inaripate din metal si apoi le cautam nenorocul in noroiul de pe fundul lacului.

fara nicio suparare, mi se pare un poem incarcat inutil fara sa aiba suficient dramatism care sa justifice un astfel de desfasurator epic. Pe scurt, o increngatura si atat.
Bobadil.
P.S. \"a pretalui\" - asta ce e, arhaism, regionalism?

Mie poemul asta mi se pare un strigat care ma duce cu gandul la acel \"cantec de lebada\" a lui Chirila inca in Vama Veche (fie-i tarana usoara)... La radio, vreau sa ajung la radio, s-auda-o lume-ntreaga cine-s eu cu-adevarat... Din pacate Chirila m-a dezamagit (poate nu doar pe mine) dar nu si poemul lui Dan Mihut, care canta in acorduri de vama (printre randuri, desigur :-)
Bobadil.

Marturisesc, mie imi place aproape orice poem al Silisteanului si daca ar fi numai pentruca il regasesc atat de \"el\" in fiecare scriere, iar asta este aproape un act de curaj intr-o lume in care majoritatea se caca pe ei. Ar trebui insa accentuat mai mult pe latura asta metafizica (care in acest poem este vizibil reusita), pentru ca autorul sa nu cada in \"paunescianism\" :-) Strofa de mijloc mi se pare ca are alta \"idee\", nu o vad prea bine in context, poate ca ma insel, insa...
As corecta \"metalul CARE ARE aripi\" eventual cu \"metalul cu aripi\" si as baga inca un \"e\" la \"Corea\". In rest, salutari, poete!
Bobadil.

ok, daca zici asa, voi reveni din alta perspectiva, de ce n-ai fost mai explicita la faza cu mancatul? as fi inteles si eu ce trebuia la momentul potrivit
LiDaBoba
P.S. Este forma acceptabila si de mine :-). Noapte buna alaturi de o reverie Li

Mie acest poem numai un senin linistit nu-mi inspira. De fapt, ca sa fiu mai exact, mie acest poem imi transpira... E atat de lucrat incat travaliul imi sare in ochi mai tare decat obiectul sau... in cazul de fata gasirea diamantului de peste 70 de carate.
Nimanui nu-i sta bine haina mortului Li, ori e prea mare, ori e prea mica. Zic si eu, asa, ca un profan.
Bobadil.

Pana la urma, Ela, aceasta \"denumire\" a lucrurilor care ne vin de departe, din adancuri, nu e ceva chiar atat de rau. De aceea ma intorc la al tau darius care are in el acel nume-genune care trece cititorul dincolo si nu ii mai este frica.
Poemul asta il insemnez virtual, pentruca zic eu marcheaza o etapa noua in scrierea Elei. In orice barbat exista un zorba, dar Ela ne spune aici mai ceva ca Nietszche ca acest zorba a zis la un moment dat \"la naiba!\" si a plecat in Creta sau altundeva unde Dumnezeu nu ne-a uitat, inca.
Un poem de citit pe indelete.
Bobadil.

Textul tau nu e rau, are cateva idei care mi-au transmis un fior si chiar am simtit asta ca pe o scriere extrem de personala. Dar trebuie sa tii cont, Marian, ca aici suntem pe un site de literatura, iar asteptarile cititorilor sunt indreptate inspre aceasta. Cand postezi pe viitor, sa te gandesti ca agonia are un public numeros, insa consumator de literatura, pentru asta trebuie sa trudesti un pic mai mult un poem inainte sa-i dai \"send\" aici.
Sugestie: elimina cele o suta :-) de semne de intrebare si exclamare, rearanjeaza putin textul astfel incat sa nu semene 100% cu o pledoarie a ta catre tine insuti si re-posteaza-l.
Succes!
Bobadil.

Diana, fie-ti mila de noi, astia care incercam sa te citim! La noi nu te gandesti? Cu ce ti-am gresit sa trebuiasca tocmai acum, cand afara uite! a venit toamna, copacii arata absolut bestial, de la ferestre incepe sa razbata pana la noi un miros de dragoste si de regrete, de ce, cum ziceam, sa trebuiasca sa descrifram un asa text incarcat de inversiuni semnatice, slash-uri si simboluri? Daca s-ar apuca cineva de efortul asta, crede-ma Diana ca ti-o spun cu tot dragul, nu ar face-o decat pe bani. Poate ne oferi candva si o varianta a acestui poem mai omeneasca si frumoasa asa, ca tine.
Bobadil.

dezbatUt

Unul dintre cele mai consistente si la obiect articole pe le-am citit in ultima vreme pe agonia. Fara putinta de tagada, un subiect care se cere dezbatat si s-ar cveni sa o facem respectand macar aproximativ tinuta impecabila a acestui text. Eu, cel putin, cand ma voi simti in forma mea de lupta, imi voi ascuti spada, imi voi cali scutul si voi incerca.