Străin de promenadă…
Străin printre străini ți-a trebuit să fii Ca și Dunărea prin alte țări, Amărât ca și oceanul după furtună, Sărac român departe-ajuns… Nu ți-a plăcut pe-ale tale meleaguri Unde dimineața
Întotdeauna îmi vor lipsi momentele frumoase pe care le petrec acolo…
Întotdeauna îmi vor lipsi momentele frumoase pe care le petrec acolo… poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de andrei lazăr [andrei comaneșteanul ] 2008-02-02 | |
Ironia vietii mele!!!
Nu stiu sa iubesc Pentru ca mereu gresesc, Sunt si gelos si insistent, Asa pe fete eu le pierd! Nu vreau sa sufar, nici sa suferi, Dar eu pun suflet fara rost – Abia abia ca te cunosc – Si
Iubire tu ma hartuiesti…
Iubire cu colti de pantera, ce vrei? De ce nu ma lasi sa traiesc fericit, Sa pot sa dansez in lume, sa fiu si eu iubit? De ce mereu ma hartuiesti si dragostea imi iei? Tu oare nu stii ca
Daca auzi clopotele ca bat inseamna ca am murit…
Daca auzi clopotele ca bat inseamna ca am murit, Cerul sfasiind pamantul cu lacrimile sale, Soarele arzand de tristete tot ce-n jur e urat, Pentru ca odata cu mine au pierdut o floare! Iar daca
Dar poate am sa fiu si eu iubit asa cum sunt...
Dar poate am sa fiu si eu iubit asa cum sunt... Unde-i iubirea pe care ani la rand am cautat-o, Unde-i sclipirea pe care mi-am dorit s-o am, Poate nicicand n-am s-o gasesc, insa sa
O șansă pierdută
Zâmbete, prăjituri,muzică și veselie… Lipsesc…totul e-o mare de tăcere, Câteva chipuri drăguțe, șoapte de bucurie… Eu… retras într-un colț, glonț de supărare. O seară tăcută, distanțare de
Ai acceptat aceasta despartire…
Ma tot gandesc si zi si noapte Cum de-ai lasat ca altii sa desparta Acel vis frumos de altadata, Acea iubire ce doream s-o ducem cat mai departe!!! Ai acceptat ca eu sa sufar in nestire, Sa
Oricât va trece
Oricâte nopți vor trece făra tine Voi plânge căci nu-mi va fi bine, Și-am să adorm plângând, și-apoi zâmbind, C-o viață mi-a rămas să te visez, iubind. Că te iubesc tu poți citi în ochii
Curg lacrimi pentru tine!
Privesc spre ocean si plang doar dupa tine, Doi ochi - tot ce am si gandul cu tine, Iubire ce pierd si sufletul din mine – Noi doi cand paseam prin parc – a fost atat de bine! Sclipeam cand
Doar noi doi între copaci - ai noștri prieteni
A nins peste păduri, copacii tremură întruna, Unii plâng, alții zâmbesc – de dorul nostru! Le lipsim, prezența noastră le-a făcut bine, Au putut respira aerul tinereții noastre! Ne-au privit,
împreună peste toate vom trece!
raze de soare, clipe nebune cu tine, suflet pereche, chip prea frumos pentru mine – totul e bine când suntem împreună… și se destramă clipa fericirii la despărțire! eu te priveam c-o vină
Visez…
visez la ochii tăi verzi, îmi inchipui a ta privire, ridic fruntea și mă gândesc la tine văd numai plăcere în fața ochilor și sper mereu la iubirea curată a mirilor! părul tău șaten mi-aduce
Din nou împreună!
Sărut ochii tăi și privirea-ți frumoasă, Îmbrățișez cu ardoare sufletu-ți senin, Lăcrimez ori de câte ori te supăr – și totu-i un chin, Eu te iubesc și tu o știi, și îmi mai dai o
atât de repede…
ce repede m-ai lăsat când nici măcar al tău eu nu eram... m-ai părăsit în noapte ca pe-un vis urât tu m-ai lăsat de-odată-n timpul cel trecut. și chiar de eu doream a te iubi pe tine, si chiar
pas cu pas…
să treacă timpul pas cu pas și lumea să schițeze gesturi mai frumoase, să spunem zi de zi că vrem - o viață plină de iubire! 14.01.2005
Scriu...din suflet!
Scriu...din suflet! nu scriu frumos, dar e din suflet, nu mint, ci cânt natura în cuvinte, omit doar supărarea din iubire și chiar vârtejul provocat de tine... eu scriu cu sufletul și mintea
Ești înger în brațele mele!
Ești înger parcă-n brațele iubirii Când sufletu-ți la pieptu-mi se găsește, Ești lacrimă a dragostei titane, O picătură de bucurie în mireasma serii! Eu te iubesc asemeni ție, știi prea
Pentru-a te regăsi pe tine!!!
Când lacrimi curg și ochii altă plăcere nu cunosc, Când inima-ți palpită de dragul unei singure ființe, Abia atunci iți poți da seama că iubești cu-adevărat, Abia atunci poți spune că ai iubit
Pentru iubire-adevărată!
Sufletul meu m-a ghidat în aflarea adevărului, Era precum cenușa pură ce trebuie aruncată în ocean, Precum un soare ce nu-l poate atinge oricine – Sufletul meu ți-era dedicat doar ție! Gândeam
De dorul nostru!
În glas și dorul sună cam ciudat – Eu sunt doar om – tu îngerul iubirii devotat, Suntem o stea formată din dragoste, O dragoste ce zi de zi tot crește!!! Câmpia mișună de dorul nostru Și
Așteptându-te pe tine!
Ajuns prea devreme am stat așteptându-te pe tine în marginea șoselei – Până și mașinile vorbeau despre durerea sufletului meu, Timpul trist mă privea și nu-nțelegea de ce e așa dragostea - Iar
Început și sfârșit…
doar gândurile mă dor și rănile măresc durerea de-o viață, nu știu ce-i cu mine, încerc, dar făr’ de izbândă aș vrea să uit, să zbor departe-n lume dar dragostea mi-atinge și inima din
Cobor muntele...
cobor muntele în aleanul vâjâietor al vremurilor grele, alerg printre flori, copacii mă privesc nedumeriți, adineauri eram trist, acum arunc bucurii din priviri... eternul zâmbet zburdalnic al
Dacă...
Dacă aș fi un zâmbet, aș vrea să fiu pe buzele tale, daca aș fi o stea, pe cer aș zăbovi pentru a te privi, dacă aș fi inger, te-aș ține doar în brațe; dar așa cum sunt, nu pot decât să visez la
Dragoste frântă
o lună și-o stea mi-ar fi zâmbit de-ai fi fost cu mine, un licurici m-ar fi-ntrebat mereu de tine, și totuși eu rămân al nopții rugă, stăpânul singurătății și totuși slugă!!! știi - aseară
Iubirea
Că te-am iubit - o știi prea bine, Și că iubesc o știu și norii de pe cer, Iar luna-i sfântul astru ce cunoaște taina din iubire, Și sfântul soare - dragostea, și tot ce sper! A.
O zi și-o viață împreună!
O zi cu tine mi-a părut Ocean de bucurii, O viață poate că va fi – Un cer cu multe stele! O lacrimă păstrată-n gând, În veci, în amintire, Un vis ce poate nu-i chiar vis – Ci-i strigătul
„Pentru noi doi”
O lună și-un soare suntem împreună Pe cerul senin – univers al dragostei noastre, Lumină străvezie ce licăre-n viață, Suflarea divină din stelele-albastre! Sunt ani de când sunt Sburător
Despărțire și iubire!
Mormântu-i săpat dar dragostea-i sfântă, În noapte când despărțirea în lacrimi stă la pândă, O clipă și-i gata sicriul de-o viață, Minutul te costă doi ani și jumate! Și ploaia va șterge în
Noi doi…
În noapte-am vrut mereu să îmi găsesc iubirea, Și dimineața roadele să le stropesc cu lacrimi… Dar seara-aș vrea să-mi ocrotesc dragostea, Dragostea ce s-a ivit între-ale noastre inimi; Þin
fratele meu...
pășesc ades prin tainele lumii cu gândul la iubire, privesc stelele pentru a-mi înțelege destinul și caut cuvinte pentru a-mi exprima tristețile, tristeți veșnic cumulate în inima-mi de
în liniște...
mă tem să zgârii cu penița foaia când știu c-atâtea critici mă așteaptă, mă dor și lacrimile când văd cum totul moare când peste tot mi se șoptește doar \"eroare\"... dar calc alene pe cărări
idilă în tramvai...
în tramvai, de dimineață, când la muncă eu mergeam, o cucoană miresmată înspre mine tot privea... eu ca iedul nebunatic aruncam priviri cochete, ea pierduta-n nerăbdare mă-ntreba cu ochii,
parodia vieții...
m-ai amăgit din nou cu-a ta poveste - cu zâmbete și clipe de dragoste, iar m-ai mințit, și nu-nțeleg de ce al tău suflet e un aisberg... am înțeles din fâstâlceli că iar mă minți, că nu-i așa
Destin regăsit...
am căutat prin frunze, în pădure destinul meu pătat doar de iubire, am regăsit cantr-un proverb în munte doar lacrimi cerești și câteva cuvinte... și m-am gândit o vreme la destin - de ce e
Înserare
Coboară luna dintre stele și soarele iar a apus, coboară dorul meu spre tine, din sufletul cel nepătruns, cobor cu gându-n întuneric, să-ți călăuzesc privirea, cobor - iubirea... se-așterne
Dragostea noastră
Am izbutit a-mi alerga tristețea Și-n ochi iar mi-a sclipit iubirea; Am pășit aprig pe cărările iubirii, Cu gândul de-a regăsi fericirea. Sunt astăzi raza soarelui ce iar străluce, Sunt
în așteptarea bucuriei...
Mi-aleargă zâmbetul pe buze și cerne veselie Și-n ample simfonii mi-aruncă inima pustie Iar taina nopții pare-un chin cu fața dragă, Căci am căzut în teaca așteptării – izvoarele iubirii
Fără tine...
alerg cuvintele din umbră și le găsesc un rost în viață, nu vreau să pierd rostul iubirii și apelez și la orgie, grăbesc trecutul și prezentul...să fiu din nou a ta pereche, să mă privești cum
Rinichi...și eu
rinichi pierdut al vieții mele, tu te-ai născut prin meditație, erai precum castana din pădure, un rod rătăcit de-a mea iubire... scuipai ades perfuzia cu sânge rece, lăsai mirat pleoapele
Povață...
mi-aduc aminte când alergam cuvintele, era ca un raid al poliției spre seară, gândeam că nu-i bine o-avalanșă de metafore, dar îmi plăcea finalul cum era... zăceam apoi cu gândul la
sortirea...
pământul îmi tremură la picioare, și cerul e-o povară prea grea... e supărarea prea mare căci azi s-a sfărmat dragostea. izvorul nu seacă nicicând, iar apa curgând e-o comoară, dar azi a
