Poezie

parodia vieții...

1 min lectură·11 aprilie 2005

Mediu

m-ai amăgit din nou cu-a ta poveste -

cu zâmbete și clipe de dragoste,

iar m-ai mințit, și nu-nțeleg

de ce al tău suflet e un aisberg...

am înțeles din fâstâlceli că iar mă minți,

că nu-i așa cum tu mi-ai zis;

dar de la dragoste până la vis

este un cer și-ai tăi părinți...

le-ai zis și lor că mă iubești, eu am crezut,

dar teatru tu jucai mereu, căci ai știut

că am un cont și-o casă de vacanță -

și poftă de-a trăi la maxim viața...

m-ai înșelat și m-ai furat cât ai putut,

m-ai îngrozit când am aflat ce s-a-ntamplat -

acum te văd că ești un înger, dar cu coarne,

un șoim ce știe-a provoca frisoane...

dar eu te iert căci știu c-ai să regreți

că m-ai făcut de bani și viața mi-ai distrus,

te iert acum căci te-am iubit nespus...

dar din închisoare nu mai ieși!!!

002.981

andrei lazăr. “parodia vieții....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-lazar/poezie/115654/parodia-vietii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.