Poezie
Fără tine...
1 min lectură·
Mediu
alerg cuvintele din umbră și le găsesc un rost în viață,
nu vreau să pierd rostul iubirii și apelez și la orgie,
grăbesc trecutul și prezentul...să fiu din nou a ta pereche,
să mă privești cum lent pășesc iarăși spre tine.
fereasta ta deschisă-i iar, și vântul vocea-ți alină,
tu te gândești numai la mine și eu de dorul tău plâng iar...
privesc cum stelele formeaz-o scară ce la etaj iți ajunge,
urc treptele iubirii să regăsesc inima ta.
dar colo sus, oceanul dragostei se perindă,
îmi joacă feste ochii necunoscuți ai cerului,
caut privirea-ți printre stele dar fără izbândă,
învălui umbrele pământului și vocea sărutului...doar pentru tine.
cobor scările trist, suflarea-ți blândă s-a pierdut,
și gândul meu se-neacă-n haos, căci colo sus nu te-am gasit...
arunc zâmbetele-mi spre cer spre a-ți vorbi de mine,
eu plec în jos, pe pajiștea nemuritoare...fără tine.
002.640
0