Poezie

Rinichi...și eu

1 min lectură·28 martie 2005

Mediu

rinichi pierdut al vieții mele,

tu te-ai născut prin meditație,

erai precum castana din pădure,

un rod rătăcit de-a mea iubire...

scuipai ades perfuzia cu sânge rece,

lăsai mirat pleoapele să-ți aline inima,

să-ți ia durerea-n mână, s-o gonească,

să fii din nou rinichiul meu de altădată...

acum, când perforate-ți-s gândurile,

când lacrimile-ți, ocean al dragostei este,

acum să fii din nou temutul unicorn,

să ne-amăgim cu vinul ce-n pahare azi ți-l torn...

știi...frate, a mai trecut o zi, și-un zbor am mai pierdut,

m-am regăsit în curtea inevitabilei vieți în care m-am născut,

sunt iz de noapte, folie protectoare de zi în neant...

un alt eu regăsit printre poveștile de altădat...

003.921

andrei lazăr. “Rinichi...și eu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-lazar/poezie/112810/rinichi-si-eu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.