Poezie

Înserare

1 min lectură·5 aprilie 2005

Mediu

Coboară luna dintre stele și soarele iar a apus,

coboară dorul meu spre tine, din sufletul cel nepătruns,

cobor cu gându-n întuneric, să-ți călăuzesc privirea,

cobor - iubirea...

se-așterne liniștea-n cotloanele orașului,

se pierd în noapte zgomotele mașinilor,

e iarăși liniște, și pare...

că viața noastră s-a pierdut.

și câinii rătăciți pe stradă

sunt osteniți și dorm grămadă,

nu-i zgomot nici în preajma lor,

s-a-ntunecat și-n abator...

se pierde-n noapte și-amintirea,

plutește-n aer doar iubirea,

și lasă sentimente-n urmă,

nimic în noapte dragostea nu curmă.

e întuneric, liniștea domnește,

orașul doarme iar regește,

păzit de lună și de stele,

păzit de lacrimile mele...

......................................

s-a-ntunecat și totul e căzut în neștiință,

o liniște profundă adoarme orice viață...

002.737

andrei lazăr. “Înserare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-lazar/poezie/114546/inserare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.