fratele meu...

pășesc ades prin tainele lumii cu gândul la iubire,

privesc stelele pentru a-mi înțelege destinul

și caut cuvinte pentru a-mi exprima tristețile,

tristeți veșnic cumulate în inima-mi de sortire...

am trecut prin valurile vitregei vieți în fugă,

am omis acele momente când aș fi putut fi distrus,

am eliminat vocile ce-mi vroiau răul,

numai și numai pentru cel de sus ajuns...

și când mă gândesc că mai ieri mi-era alături,

că mă privea și-mi vorbea frățește, curg lacrimi,

lacrimi de dor, lacrimi de bucurie, lacrimi de tristețe -

ai fost pentru mine icoana privată de tinerețe...

ai rămas în sufletu-mi ca pe-o comoară,

ochi-mi te privesc zilnic, chiar în lipsa ta,

vocea-mi te strigă, tu-mi răspunzi printr-un suras,

eu zâmbesc, văzându-ți chipul în vis...

..............................................

acum tu ești colo sus, unde nicicând nu plouă,

eu aici, unde mereu răutatea e-n creștere,

amândoi suntem în sufletul mamei, într-o iubire,

o iubire veșnică pentru-ai săi copii ca două picături de rouă...

...............................................

te păstrez în suflet, al meu frate vei fi mereu,

înger păzitor al familie noastre, icoana lui Dumnezeu,

lacrimi ascunse, copilărie cerească răpită...

înger al morții, dragoste sfântă!

Cu drag, pentru fratele meu, Cristi, care ma priveste de undeva de sus, de langa Dumnezeu.

19.04.2005