Andrei Gheorghe

foarte bine, cazul social de la ghiseu si functinara ignoranta care iti da peste deste a ajuns schita, aici e bine dozat si comicul si tragicul, cred ca te prinde schita realista de genul asta, in domeniul acesta ai ce spune.

:)) asta e o poezie personala, auzi colo, sunt victima pentru ca am hotarat sa cad in bratele tale, ce-a mai ramas din femeia aia de pe 8 martie, e drept ca nu ma asteptam la o prestatie constanta, dar aici face prea mult pe victima, daca tot s-a hotarat;-)

nu sunt de acord ca este un text personal, mai degraba proza buna, scurta schita de 8 martie, dincolo de lalele, prime si sampanie, tort si vin, basca alte lucruri care la urma urmei iti fac rau, textul are haz, e un fel de buchet de flori de primavara. pe ici pe colo cateva greseli, lipse de litere parca, sper ca nu scrii textul direct aici, unele precizari in plus pot fi scoase, iar subiectul este inepuizabil si la moda, sa fiu in locul tau l-as dezvolta, insa eu nu fac asemenea cadouri nici macar de 8 martie. are mult haz textul \"Nu ma supar pe voi, si nici pe vecin si nici pe ...si va doresc o seara placuta cu nevestele voastre, frumoase, silfide, proaspete si zimbitoare....\", cunosc contextul :))

inainte de orice altceva ai o greseala de ortografie elementara \"cheia ruginita din poarta nu m-ai scoate sunete\", corect este \' nu mai scoate sunete\", asta pentru ca mai e unu p-aici pe site cu \"nu pune-ti mana\", in loc de \"nu puneti mana\", cum e normal. trecand insa peste asta, textul tau este destul de dialuat, povestesti destul de mult pana la sfarsit unde ultima strofa face toata poezia si nu are nevoie de explicatiile de mai sus, de ce sa mai descrii toata viata, cand ai prins-o in strofa finala? nu era neaparat nevoie de cadrul acesta. partea in care personajul isi doreste numai o paine si ceva salam este pur prozaica.

am citi deocamdata proza aceasta cu aghiuta, cred ca textul castiga mult cand devii colocvial, cand incepi sa flecaresti, cred ca asa ar trebui sa scrii toata proza. vezi tu, la noi, la romani, dialogul cu dracul nu prea are pretentii de a fi serios sau grav, apar si draci in texte, nuvele, vezi caragiale, in care dracul devine grav, horror-show ca sa zic asa, insa in general la noi dracii sunt personaje pitoresti, dialogurile cu ei n-au o miza prea dureroasa, asa cum ai incercat tu sa dezbati in prima parte. treptat, se pare ca dialogul te-a furat, vorbaraia a venit de la sine, ai abandonat o serie de meditatii, de puneri in scena si am dat si peste replici de mica ciorovaiala intre prieteni. cred ca ar fi mai bine daca textul s-ar situa mai mult, mai pregnant in zona comediei, sigur s-ar putea sa nu-ti placa aceasta parere a mea. intre timp ma duc sa mai citesc si altceva. as fi curios sa vad daca dialogul acesta cu dracul ar putea continua sau ar putea fi scris si altfel, poate incerci...

buna-seara tuturor, ma bucur pentru aceste comentarii si aprecieri, costin, iti multumesc, cu atat mai mult cu cat habar n-am cine esti, adevarul e ca nici despre ceilalti nu stiu nimic acum. promit cat de curand sa descind din viata asta in care ma mentin si la voi in pagina, insa nu prea curand. am oprit deocamdata caravana de cuvinte, la ora asta nu se mai aude nimic, am sa citesc insa din ce in ce mai mult sa vad de fapt cine sunt cei/cele care mi-au comentat textul. la buna vedere, al dvs. A. g.

iti multumesc simona pentru aprecieri, e interesant ca ai prins bine cadrul acestei zile, cadrul meu, ziua mea, textul meu, ma intreb cate stele ar fi daca toti cei pe care i-am criticat pana mai ieri sau azi, azi nu mai stiu daca n-am intervenit cu niste precizari critice la cine stie ce text, daca toti acestia mi-ar da stele la un moment dat. dar e foarte bine, atata timp cat totul este real.

consider ca este un text cu multe parti bune, de exemplu prima parte cu imaginea celor care intra unii in altii si presupunem, suntem cel putin tentati sa facem asa, ca si ies unii din altii. partile mai putin bune ale acestui text sunt anuntate chiar de titlu, unde fisura si dunga pot fi sinonime, in orice caz, ambii termeni sunt referiri la o linie, profunda sau doar la suprafata, esential e ca se retine ideea aceasta de linie pe care daca o aplic mai departe textului rezulta ca de fapt aici am o linie de text. tind sa cred ca asa e, in afara acelei imagini a oamenilor care trec unii prin altii, care sunt impinsi sa faca asa nu stiu daca mai sta ceva in picioare. nu pot sa fiu de acord cu ideea ca textul e scris intr-un ritm alert, important era daca il tinea pe cititor in acest ritm, ori textul acesta este o acumulare in jurul acelor intrari si iesiri in si din oameni. in plus, textul se deschide cu un \"si\" care impreuna cu imperfectul larg folosit este pur si simplu epic. o avalansa de soapte si niste umbre care radeau pe-aici pe undeva arata ca probabil autoarea se afla la desprinderea de un registru destul de sentimental, recunosc ca nu am mai citit alt text. nu m-as apuca sa tai din acest text, cred ca e bine sa ramana asa pentru linia pe care totusi, poate chiar fara voia autoarei, a reusit sa o traga.

firesc intr-adevar si de inteles ca o domnisoara sa apere un tanar la o varsta frageda, desi in momentul in care te-ai apucat de scris si de publicat ar trebui sa raspunzi direct, barbateste comentariilor. autorul mi-a raspuns simplu si copilaresc, un raspuns inerent varstei, dar sa mai apara si dl. viorel c. phoenix ca sa il apere pe autor, mai ales ca intre timp incheiasem sirul de replici, mi se pare in plus, nu prea mai era necesar. atata timp cat cel care scrie are nevoie de protectori care sa-i indrume pasii atat in polemici, cat si in scris, cat timp trebuie sa iau in considerare varsta ca sa o pun in balanta cu valoarea a ceea ce a scris, mi se pare ca autorul este cel putin ascuns, mult prea protejat. mi-ai adresat dl. alexandru, invitatia de a critica si urmatoarele tale texte, n-am sa pot sa o fac in stilul meu propriu daca vor aparea in permanenta cetateni care sa ma blameze pentru ca m-am apucat sa critic un copil. cu cat devii mai repede constient de propriul scris cu atat e mai bine, insa fara o libertate in confruntari egala cu libertatea ta din scris, iti va fii greu chiar sa scrii. in rest, nu cred ca nu poti sa observi ca tot ceea ce ti-am transmis in comentariu la acest text este pe text, este rational si omeneste posibil, asadar fara impresii ca in acest demers nu am fost cu picioarele pe pamant.
ps: voi citi urmatoarele tale texte cu aceeasi lipsa de grija parinteasca de care n-ai nevoie in scris, din punctul meu de vedere, voi comenta numai cand voi observa ca ai schimbat ceva.

imi pare rau domnisoara ca nu ai nici o critica, ma bucur insa ca imi citesti textul acesta personal si ca, asa cum spui am o \"marca\", desi nu esti singurul meu cititor care mi-a spus ca am o marca; cred ca am inteles ce ai vrut sa-mi spui :) sau cel putin sa stii ca m-am straduit sa inteleg, pot sa-ti spun ca in textul acesta si poate ca nu numai in el, cineva priveste peste umar, asta pe langa alte cateva lucruri pe care le face.

rectificare: a se citi \"ca asa ii sade bine...\"

ciudat lucru dom\'le, ca sa vezi si sa nu crezi, textele in poezie le face vraiste ca sa ii sade bine si in proza citesc..., citesc si nu-mi vine sa crez ochilor, ma metamorfozez incet-incet, devin un fel de vecin...adica nu dom\'le, revin si arat, scrie fato, numa\' scrie proza de genu\' asta, concentrat, in acelasi timp si schita si sceneta, si film scurt si gulma, si bascalie si ironie, personajele se contureaza scurt, fara nimic adaugat, nimic in plus; mai mult, un text de genul asta se adreseaza unei game foarte largi de cititori, este usor de retinut, de inteles si din punctul meu de vedere, usor de felicitat autoarea pentru acest text care sper sa nu fie o simpla intamplare. nu sunt de acord cu faptul ca l-ai asezat la categoria personale, este proza scurta, nu ma convinge ca fragment de jurnal, dar e bine scris. e interesant, atunci cand iti asezi textul in realitate ajungi sa reflectezi sau sa obtii acest gen de reflectare, de meditare de la cititor, mult mai bine si mult mai autentic, decat in textele scrise ca poezii.
ps: sa nu crezi ca nu am vazut ca mi-ai sters un comentariu, nu cred ca ai procedat corect.

draga andreea, e bine ca baiatul scrie, ca are asemenea preocupari la varsta lui, sigur ca nu scriam asa la varsta lui, personal recunosc asta cu inima deschisa, insa daca acest copil este atat de tanar, ma asteptam sa gasesc alt ton in comentariile sale sau macar o avertizare ca sa inteleg si eu. nu retrag ceea ce am scris mai sus, plec de la premisa ca totusi critica mea nu a fost prea dura pentru el si astept sa vad ca aceasta preocupare a lui va deveni tot mai serioasa ca sa citesc si eu ceva.

hm, ce-avem aici? text, pre-text sau pretentia de text ori numai amintirea lui, cateva pareri favorabile exprimate desupra, dar si cateva pareri defavorabile, adica mai clar de \"rejectare\". din capul locului nu pot sa fiu de acord cu parerile favorabile in conditiile in care acestea sunt la nivelul la care textul lasa impresii favorabile (excelent), produce zambete pe chipurile cititorilor (asta e ceva nou intr-adevar), aplauze, apoi ceva voci plasate taman la miezul lucrurilor se-nghesuie sa puna textul la punct sau lipsa de text, dupa care iar aplauze ca intr-un scenariu dinainte stiut si cu toate acestea nu autorul vadit ofensat de critici sau de lipsa criticilor are a se simti lezat, ci tocmai textul.
textul se deschide cu o expresie destul de nefericita \"stup al inimilor frante\", bine merge, acolo, la marginea literaturii merge, la cantece de inima albastra (sa nu spui ca nu stii ce-s alea cantece de inima albastra), dar ne si avertizeaza sa nu cautam aici pretentii de seriozitate, probabil de aceea criticii de mai sus au luat aceasta exprimare si a la legere, ceea ce nu are cum sa-i dauneze. apoi vine peste noi, asa cum ne avertiza si subtitlul (pe mine venirea asta m-a gaist pregatit vreau sa spun), vine noaptea, domnule, si da cu pumnul auzi colea forta, noaptea care da cu pumnul, imagini pline de concret, suculente de atata concret, la fel de bine, insa noaptea asta ar fi putut sa ne loveasca si cu piciorul, dar noroc ca autorul in intelepciunea sa s-a gandit cu capul lui si ne-a avertizat...urmeaza o calatorie initiatica in acest pumn un adevarat ou al lui columb in care ma intreb ce a fost mai intai scamele sau banii aia primiti acolo in urma unor tranzactii cu ochelari de soare (bun, o vaga subestie de vara sau de zapada, dar in orice caz un nou simbol al noptii, iarasi noaptea aceasta atat de violenta si de grea). dialogul vine cu forta dramatica, noaptea aceasta plina de artag vrea sa intre (traba simpla, spargea si ea geamul cu pumnul daca tot lovise) insa replica personajului sugerat in text e demolatoare si pentru cititor si pentru text, i-auzi \"nu e aia usa\" evident ca nu e, deoarece la inceputul textului se spune explicit ca noaptea da cu pumnul in fereastra, deci e la fereastra, in exterior, in spatiul de unde agreseaza. miza aceasta a agresiunii e subminata insa, nu se poate atat de bascalios sa faci dialog din evidente gen: de ce s-a trantit usa, din cauza vantului/curentului etc...urmeaza o sugrumare si un somn si textul se stinge, nimic nou sub soare, venit, citit, vorbit in dodii despre posibilitatile si imposibilitatile autorului. sigur, autorul poate sa fie plin de posibilitati ca broasca de pene, dar textul ramane dincolo de autor ca d\'-aia a fost facut public, or, asa cum am demonstrat mai sus din textul asta nu ramane nimic, deci e ca si cum nici nu ar fi fost scris si de fapt eu nu am citit...nimic.

unei femei date dracului care încă nu este

jucăușă, sufletistă
n-are sens, n-are scăpare
și femeie și artistă
fără nici o supărare

un text foarte bun cu o exprimare ca de catifea, multe versuri \"atent la peisajul cu fluturi al sânilor tăi
îi vad cum își leapădă sfârcurile și umblă desculți\", \"îmi plimb jumătatea despicată a limbii
pe trupul tău ca o sabie turcească\", \"paharnicul aruncă leșul unei stele
pe jumătate mâncată de licurici\", o simpla reverie pasagera, o confesiune scurta despre un cadru care se regaseste rar, cel putin in ce ma priveste textul tau este singura poezie pe care o gasesc dupa cateva zile, pentru versurile citate mai sus si pentru intreg poemul am sa pun si eu o stea*. in aceste conditii sigur ca se poate fuma o pipa in fotoliu:)

vrand-nevrand, dupa memorabilele replici date ieri de aceasta autoare pe care mai am putin si o fac si celebra in orient, e necesar sa recidivam si sa revenim asupra unui punct de vedere cu cateva precizari in plus, fara sa avem pretentia ca vom epuiza universul cunoasterii din capodopera acestei autoare. nu cred ca mai are rost sa-ti prevad un colosal succes cel putin cantitativ, din pacate, asa cum arata si textul de fata saltul calitativ la tine seamana a cadere libera din lac in putul gandirii. curios sa vad ce ti-ai mai rupt azi din sufelt m-am trezit in simtirea aceea din prima strofa cu plasa care se tese retoric in jurul cititorului de parca cititorul neinvatat cu asemenea invaluiri va ramane totusi extaziat la una din putinele tale strofe reusite (e clar, aici ti-a iesit). daca stilul bascalios de caterinca merge struna la epigrame, la meditatii pe tema valorilor nu prinde asemenea scranteala realista, clara si eleganta. ca sa nu mai vorbesc de cujetarea profunda cum ca lumea e o scena cu regizori actori, masti si alte recuzite sclipicioase, aceasta il trimite in mod irecuperabil pe cititor sa reia toata maculatura romantica din ultimele secole. relista, textul e de un diafan grotesc, clara, e limpede ca cristalul ca lecturile incipiente te tradeaza la tot pasul, am mai precizat ca versifici ca in sec. al 18-lea, eleganta, cel mult in poza, dar aceasta ipostaza nu are nimic de-a face cu poezia. cum la textele tale de o valoare cel putin indoielnica s-au imbulzit de ieri incoace comentatorii favorabili, vagi si \"pleziristi\" intr-un ritm aiuritor (foarte putini critici si foarte putini cu argumente), cum de asemenea esti plina de atitudine ca broasca de pene pun punct vizitelor mele in pagina ta, ceea ce iti va aduce cu siguranta alte comentarii extrem de favorabile si extrem de mult succes, inspiratie, talent sau poezie nu vei avea insa niciodata.
q.e.d.

ca sa fiu sincer nu am vrut sa merg atat de departe, totusi, e bine ca autoarea de fata a adus macar aceste imbunatatiri minime la inceputul si la sfarsitul textului plasand astfel continutul indoielnic de-a dreptul in aer. ramanem asadar cu Apostolul Pavel si cu Marin Preda.
multumesc elena pentru precizarea pe fondul problemei si pentru aprecieri.

domnisoara, nu te pot opri sa scrii ceva, orice pe o foaie, insa pretentia ca scrisul tau face \"o poezie\" ar trebui sa o reconsideri, pana cand ai sa scrii vreodata \"poezie\" e musai sa ai ceva respect fata de notiunea asta, altfel tu scrii ceva bun sau prost ce ai in suflet.
iti multumesc ca ai pus ghilimelele, e un semn ca ceva discernamant exista.

domnisoarei cristea loredana, felicitarile pe care mi le adresezi cu fina ironie la atitudinea mea dusmanoasa nu au nici un temei, atitudinea mea este critica, nu ma mira insa ca o percepi ca fiind dusmanoasa, imi este imposibil sa iau in considerare ca scriituri niste texte foarte slabe cum sunt ale tale. nu sunt unul dintre editori, daca as fi probabil ca textele tale, in imensa lor majoritate (banale prostioare de doi lei) ar fi numai in pagina de atelier, lucru pentru care nu ti-as purta vreodata ranchiuna, ci acelasi respect reciproc. cat despre alergie nu e cazul sa te ingrijorezi, poate ca totusi n-ar strica sa iei din comentariile mele si altceva decat ironia, undeva mai sus recunosteai cu ceva bunavointa ca ai multe de invatat.