ma dezlipesc de viata

mă dezlipesc de viata si ea de mine cheia ruginita din poarta nu mai scoate sunete printre ultimele sipci ma strecor sa-mi cumpar o piine si ceva salam stomacul atit stomacul mai bate da semne de neliniste in serile in care pisica ma viziteaza prin gaura din usa jucindu-se cu fulgii unui pui cazut din cuibul prea mic de sub streasina prea veche din cind in cind atit din cind in cind o piine si ceva salam ma plimb atit pe tavanul crapat printre firele de paianjen si el obosit in lipsa de muste se leagana prin praf stiindu-se in siguranta in lipsa de lumina ne-au taiat curentul si asta a fost o fapta buna curent, piine si ceva salam acum e bine atit ca atunci cind mama agata seara cheia de la poarta sus intr-un cui ruginit de culoarea vesniciei ma dezlipesc de viata cind seara imi agat privirea de tavanul care pare ca se va deschide imi va scutura trecutul de culoarea vesniciei in poala si piinea si salamul tin de cald atit cred ca mai avem un viitor cita vreme pisica prinde pasari si paianjenii imbatrinesc mai repede decit mine