Andrei Gheorghe

nu ma supara nici un comentariu la text, apreciez cristina preocuparea ta pentru textele mele si remarca succinta a irinei.

un poem foarte bine scris, dincolo de mestesugul autoarei pentru care o felicitam calduros, raman cateva versuri memorabile, chiar foarte usor de retinut \"omul e o curbă începând de la spate și are marginile notate cu majuscule\", incepe textul dupa o intrebare cheie, felul tau de a incepe aici se refera la tendinta noastra culturala de a filozofa mai degraba in poezie, ceea ce este destul de bine, adica cititorul este atras in text printr-un proces de gandire in masura in care ocupatia sa mentala este aceasta. cred ca aceasta parere a mea este sustinuta de al cincilea vers, \"exist pentru că mă ai în minte\", singura pb a acestui vers fiind ca se continua dupa descartes cu mama si cu tata, fara ca mama si tata sa poata face parte din minte, de altfel avem si acolo un \"altfel\" care rupe versul, il rupe destul de mult in loc sa treaca de la un registru oarecum filozofic la unul liric \"sunt o iarnă claustrofobă și nici măcar nu ning\" asta nu mai tine de minte nu mai tine de intrebari si nici de gandire. in urmatoarea viziune nu sunt de acord cu \"haosul-lance\" e un fel de materializare a haosului prea gartuit excutata, adica lipsa de orice principiu in haos e incompatibila cu o forma definita cum este cea a lancei, deci expresia este imposibila, mai mult expresia in sine nu vine cu un plus de sens in vers si atunci este gratuita. fata de aceasta ambiguitate contrastul este cu atat mai mare cu sentinta \"e întuneric în miezul morții\" e ca si cand ti s-ar stinge definitiv lumina, apoi revenirea cu \"am uitat sa precizez\", adica aici am avea un fel de stol de precizari, printre care mai merita a fi mentionata si Rusia rosie.
\"de multe ori nu e nevoie să-mi vorbești cunosc eu toate drumurile ești un criminal al propriului sine ghemuit în ființa\" asta este o poezie foarte buna, repetitia care o urmeaza ne-o indeparteaza ca perspectiva si cititorul simte nevoia sa scape de acea repetitie, eu personal as sterge definitv repetitia aceea pur mecanica artificala cu \"din burta fiintei\", desi probabil ca si burta asta are un rost desi destul de relativ pe langa conceptul de fiinta...incheierea este un fapt evident al pierderii sirului in urma sirului de succesiuni de burti ale fiintei.
una peste alta apreciez textul, il consider un bun reper in scrisul tau, adica de aici incolo cred ca putem sa ne asteptam nu numai la expresii bine imbinate, ci si la o imagine interioara a ideilor din text.

n+are nici un rost s atragi omul de urechi pentru singura expresie reusita in text, este, ce-i drept o expresie suculenta, dar este si cea mai lirica din cauza asta, daca ar fi sa dau sfaturi as consilia autoriul sa persevereze in a se exprima mai putin diafan, pentru o astfel de sinceritate, restul chestia cu cenzorii si trasul de urechi e vorbaraie de aflat in treaba.
si in plus, care ureche nu tresare cel putin, daca nu chiar recunoaste o poezie cand aude primele 4 versuri, ma intreb asa, mai degraba retoric.

textul acesta static/grabit este fara indoiala supus criticii mai degraba decat unor mangaieri, daca ma asteptam la o critica nu ma asteptam la una atat de diafana bey fata verde, ideea ar fi sa-mi mai zici cate ceva pentru ca, desi se-ntelege ca nu-ti place, adica eu pot sa te inteleg sub acest aspect, stilul de lehamite, de plictiseala in care mi-ai transmis cateva lucuri nu lasa loc decat la prea putina critica si la prea mult arbitrar.

un text bine scris desi pe ici pe colo mai atarna cateva enumerari mult prea elaborate, de exemplu enumerarea celor care sunt alertati in cazul ipoteticei sinucideri, adica ma astept ca acea enumerare sa duca si la politistii galactici pana la urma si sa parcurga toate etapele alertarii concentrice. deci, cam asta ar fi viciul acestei scrieri, ca dincolo de realizarile notabile cum ar fi concizia, precizia detaliului este greu de supravegheat, adica proza aceasta este excesiva in detalii, in ideea ca ma astept ca totul sa se desfasoare exact cum ai descris cu atata acuitate, textul tau nu provoaca imaginatia, nu solicita interpretarea, pur si simplu comunici ca asa se intampla lucrurile, e ca si cand ai enunta o lege a falsei sinucideri in registrul feminin destul de siropos, adica in loc de comic aici, din cauza previzibilitatii apare un zambet tolerant si cam atat, proza ar fi problematica doar daca s-ar intampla ceva cu personajele acelea, daca scriitura ar fi extrem de erudita, daca ne-ar provoca sa o citim nu ca pe un reportaj de ziar putin literaturizat, stilizat, ci ca pe o poveste.

de fapt nu am formulat \"acuzatii\", am avut ceva timp si mi-am tinut promisiunea ca am sa va fac cate o vizita :) si cred ca e cazul sa citesc sonetele astea ale lui neruda, insa in cazul in care razboiul de aici era o trimitere la sonete, atunci mi se pare o trimitere destul de livreasca, dar cum spuneam nu stu sa vorbesc despre pablo neruda, dar cred ca despre textul tau mi-au iesit cateva lucruri.

buna aici ironia in fata mortii, tabloul nu ajunge sa fie grav sau morbid, cred ca ai face bine sa-ti cultivi stilul ironic, intr-adevar din acest stil al tau poate iesi ceva pe masura ce ti-l consolidezi. am vazut mai devreme si reversul acestei madalii in \"nedeslusite\" unde diana geacar desi este poate prea transanta iti face un mic dus rece. nu am incredere in texte \"sentimentale\" scrise de mana ta nu cred ca sunt pentru tine exprimarile diafane, ma rog poate crezi contrariul sau ai vrut sa incerci si asa...a iesit in \"nedeslusitele\" alea un fel de variatie pe aceeasi rima.
aici insa incepi sa ne convingi ca textul este un poem, cred ca este unul destul de bun dintre cele ce le-am citit despre moarte. in textul de fata se ascunde tot timpul ceva, chiar daca as presupune acum ce, tot nu as spune :) nimic despre acele lalele franjurate din final, poate bisturiul cu care s-a deschis sternul poate alt instrument sau idee si tot soiul de semne lasate aici despre o existenta ca o ironie. brava asta e un text bun pe langa celelalte

aici este mai interesanta atmosfera textului decat femeia in sine, chiar m-am mirat cum dintr-o serie de mijloace oarecum diafane si destul de stangace a reusit sa se faca aceasta atmosfera de interior. asta este bine:) insa inceputul risca sa ma dezamageasca pentru ca \" o nălucă pășind pe stranii arpegii
muchii de lumină taie văile liniștii\" poate disparea in intregime fara probleme, eu as fi lasat doar \"femeia cu brațe frumoase uneori o simti închizându-ți fereastra în odaie rămâne un contur străveziu.ziua o vezi printre celelalte femei ezitand in intersectii amintindu-si o spaima trece pe langa tine luând irișii fluizi ca pe-o mătase s-i poarte...\" ceva de genul asta...dar presupun ca textul acesta a avut noroc ca nu l-am scris eu. \"mă știi, parcă foșnește în urmă eu sunt femeia\" este din pacate o exprimare alambicata care nu are finalitate poetica, \"ma stii parca, fosneste in urma eu sunt\" toate acestea sunt aceeasi persoana, insa daca ai dorit sa sugerezi confuzia a mai multe persoane feminine din \"eu\" nu aceasta este cea mai fericita modalitate. ;-)

asa cum am spus vin in vizita si in pagina la tine, cel putin acest text nu contine atata spaima cata are titlul foarte concis si foarte direct spus. cel putin dupa mentionarea pura si simpla a denumirii spaimei ma asteptam sa gasesc aici o frica, insa in locul ei am descoperit o asteptare ceea nu e este tocmai rau. partea la care cred ca este necesar sa mai lucrezi sunt unele precizari pe care le aduci in vers, de exemplu: \"într-o duminică după-amiază numai bună pentru sieste\", \"până la moarte dincolo
de toate invaziile de toate războaiele de guerilă\", adica de obicei dupa-amiezele de duminica sunt facute pentru siesta, toata lumea s-a odihnit, iar iubirea pana dincolo de moarte tocmai de aceea se numeste asa pentru ca este deja dincolo de orice invazii si razboaie care eu personal nu inteleg de ce sunt de gherila si nu pur si simplu razboaie. in general, cred ca unele cuvinte ca si \"spaima\" denumesc ceea ce sunt si nu revine textului poetic sa le expliciteze mai bine, no offence, e primul text citit de la tine... sunt cateva lucruri in text care fac efectul invers al spaimei sau in orice caz nu dau efectul de spaima, de exemplu \"s-ar auzi ultimul marș funebru în parcul orașului\", \"cât nu e prea târziu tu ascunde-mă
ferește-mă de ochiul meu \", cel putin aici ascunde-ma si fereste-ma se includ si se presupun oarecum. il mai avem aici pe \"intelept\" care se repeta cu gandul meu si cu ochiul meu, problema fiind modul de aranjare a expresiei gandul meu intelept si ochiul meu intelept, e cam mult. in partea a doua inceputul cu constatarea fatisa \"mi-erea teama\" deturneaza textul de la finalitatea spaimei si de fapt ne gandim deja ca nu aceasta a fost scopul, lumea textului, pentru ca deja suntem in constiinta celui care s-a oprit oarecum prea devreme din ceea ce simtea. despre femeia in care se transforma nu spun decat ca aceasta transformare ar fi putut sa fie in text si atunci spaimele erau poate mult mai credibile, ultimele versuri pot fi doar \"dar plecasesi\", in sine vineri nu conteaza pentru cititorul care stie ca duminica isi va face siesta:)

:)buna dimineata tuturor, nu ma asteptam sa fiti atat de multi, va multumesc pentru comentarii si pentru \"apararea\" pe care mi-ati construit-o aici. vineri cand am vazut comentariile don\'soarei care a descins printre primii aici, cam in camp deschis iesind, dar asa e felul ei am decis sa nu-i raspund, textul meu si alti cititori urmau, in ideea mea, sa o faca pentru mine...:) au fost in pagina mea in mod sigur 69 de texte, unul dintre ele a fost refuzat permanent, am avut atunci o disputa, dar textul a ramas in continuare refuzat, am retras textele acum o luna plictisindu-ma la culme tocmai faptul ca \"mergem la vale\", cum bine spunea mai sus mihai leoveanu, personal nu ma intereseaza o asemenea directie si ma bucur ca textul acesta v-a adus pe toti acestia pe care a reusit sa va aduca in pagina mea, exact aceasta este si ideea, nu am agreat niciodata comentariile facute doar de dragul de \"a lasa un semn\" din incapacitatea de a spune ceva, de a interpreta. am inteles ca sunt prin text cateva greseli, in masura in care nu se justifica aceasta ortografie, voi corecta greselile. in rest, textul poate avea parti care sa fie \"mai putin bune\" este posibil sa revin asupra lor sau sa scriu altceva care sa nu mai contina \"balast\", \"umplutura\" sau sa fie cat mai putine aceste fragmente. urmeaza sa incep o zi sau mai multe zile in care sa va citesc si, eviudent, sa va comentez pentru ca nu putem sa nu fim critici.
observ cu acest prilej ca m-am inselat, vineri aveam cel putin doua perspective, exita posibilitatea sa vina sa se pronunte pe text cativa oameni cu discernamant sau sa apara o invazie de cetateni cu discernamantu\' in formare, faptul ca acestia nu au mai aparut aici sa-mi mai scrie ceva \"din sufletel\" mi-a demonstrat ca stam bine.

:) multumesc constantine pentru citatul relevant pentru stilul in care tastez, chiar nu credeam ca am facut atat de multe greseli. imi cer scuze.

\'mneata tuturor, mi-am asumat greselile de scriere, probabil nici autorul nici textul n-au reusit sa se mentina lucizi in caruselul acesta. in rest, alaturarea lui r si l in pronuntie nu a fost tocmai voluntara, adica nu putem avea un asemenea control al limbajului, insa dintr-o serie de experiente personale am dedus ca uneori la nivelul vorbirii mai raman spre pronuntie r si l-uri incerte din cuvinte sau din ramasite de cuvinte. textul acesta nu vorbeste ca si cand ar fi un om care reuseste sa vorbeasca (ar fi trebuit sa scriu \"care reuseste sa vorbeste\" dar poate ca am sa-mi fac personajelesa vorbeasca in cele din urma corect), textul voluntar sau nu traduce o forma de alienare a personajului, mai mult decat o forma de a trai, vorbi corect a acestuia. fragmentul de proza nu este propriu-zis proza, este mai degraba un citat dintr-o explicatie absurda, insa sunt de acord ca probabil reia ceea ce deja fusese exprimat in primele paragrafe. multumesc roxana pentru comentariul acesta si celor de mai sus care ma citesc.

bianca, ma bucur ca ai citit textul, e vorba doar despre o lume ametitoare, despre niste accidente care sunt autentice si probabil vor fi si mai departe, despre gaura sticlei n-am sa comentez, decat ca dincolo de faptul ca poate nu suna bine este si ea un inel in masura in care sticla golita s-a spart, un inel ca si roata de rezerva, ca tot ceea ce te leaga de...amintiri sa zicem. pentru acele \"erori de editare\" de care spuneai m-am apucat si am pus diacritice, in rest scrierea unor cuvinte legat nu este o \"eroare\" de acest fel, este o imprudenta si o iresponsabilitate ;-) iar despre tirbuson chiar n-am sa vorbesc pentru ca aici nu este vorba despre orice fel de bautura, ci despre vin ceea c enu e nici pe departe o chestiune reala :)

din pacate aceasta a doua parte se bucura de participarea unui personaj la persoana I, ceea ce dupa parerea mea nu era indicat, textul capata un aspect de jurnal pe care prima parte nu-l are, uneori ar fi bine sa rezisti si sa-ti excluzi participarea chiar daca tot sau aproape tot din text este real, ca apare problema ca incepe sa ne preocupe un \"eu\" care ne indeparteaza vizibil de realismul textului. cred ca ai putea sa incerci eventual sa scrii si aceasta parte fara implicarea persoanei I, oricum si in cealalta parte erai un fel de martor, dar mai discret, mai obiectiv si mai scriitor decat aici, aici te-ai implicat, esti si in text si personajele pierd din autenticitate fiindca le vedem exact cum le-ai vazut tu, da-ne mai multa libertate si noua si lor. criticul cu marin preda s-ar fi grabit cam tare am eu impresia ;-)

un text foarte bun in proza, sincer sa fiu la textele tale \"poetice\" nu m-am mai uitat in ultima vreme, insa ma bucur ca scrii atat de bine proza. frazele sunt concise, culoarea locala se aplica in tuse destul de groase, brute, daca as fi critic, mai ca as risca sa spun ca pe undeva in tine zace un marin preda, astept prin urmare continuarea si am sa caut sa mai citesc proza scrisa de tine, este foarte bine. numele folosite, fie reale, fie scornite sunt geniale, descrierile vin foarte bine si pentru cadru si pentru reactii, personal te felicit pentru acest text foarte condensat si plin de umor, daca as putea as pune aici o stea, dar probabil ca e bine ca nu pot da stele pentru ca ar fi foarte rare :) revin din nou cu ideea ca ar trebui sa scrii proza mai des, mai mult si sa te apropii si de alte specii, nu numai de schita. oricum aici esti intr-un fel de nuvela la care astept nerabdator continuarea.
ps: dascalul cu \"muzica\", aceea care \"ne gadila intr-un mod placut urechile\" si apoi cu ceasul bagat in urchea scolerului nu este Dl. Vucea, ci alt onorabil dascal al scoalelor noastre, venerabilul Marius Chicos Rostogan, ceva mai inainte de Delavrancea, la Caragiale (desi si aici este o legatura, vezi procesul de calomnie intenta lui Caragiale si pledoariile stralucite ale lui Delavrancea in acest proces).

de-mai-multe-ori-de-la-capat, de cate ori este nevoie ca sa asculti un sunet, daca ai observat ploaia incepe de cate ori e nevoie si din toate partile:) iti multumesc ca ai descoperit fiecare cuvant si mi-ai lasat un semn; spun fiecare traire fara sa spun de fapt nici un cuvant despre mine?, nu stiu sau am sa pretind ca nu stiu nici daca scriu pentru mine sau nu, in fiecare ploaie care incepe si se sfarseste, dar cred totusi ca nu...

\'mneata costin, nu mi-am inchipuit ca un text de-al meu ar putea fi comentat la orele 6 dimineata, ori te aflii pe alt merdian, ori ai regim special de viata si dorinta, ca sa zic asa. iti multumesc pentru aprecieri si ma bucur ca imi citesti textele chiar si la vremuri atat de matinale/ muzicale, in fiecare text, in fiecare vers.

Nota: imi cer scuze celor care au citit deja acest text si celor care au comentat, am vrut sa corectez doua greseli de redactare si din neindemanare am sters textul.

bine ai sosit florine, comentariul tau la textul de mai sus urmareste destul de bine firul epic, ideea e ca am scris povestea fara sa ma gandesc ce simboluri si-au aflat culcusul in ea, asa ca ma bucur ca le-ai trezit tu, la un moment dat trebuia sa le trezeasca cineva. nu inteleg insa de ce sa nu indraznesti? de ce sa nu indraznesti monser, sa te asasinez verbal? cine, eu?!! sunt uluit, am o singura precizare de facut, desi poate ca textul poate fi interpretat si ca o viziune a iadului, insa eu nu as merge atat de departe, mai bine ma situez in imediat, intr-un real determinat care il surprinde pe cel care il traieste, il interpreteaza, fara indoiala masina reprezinta avere, agoniseala, cum spuneai si poate ca aici apare preocuparea de a nu o pierde, asta pana se ajunge la negociere...

adica functionara