Andrei Forte

#viața caut 3 motive pentru care trăiesc liber între bulgări de materie îi numesc prieteni părinți amante mă bucură mă îngrijesc mă decepționează one love baby le iau pe toate mi le îndes în

Deschid ochii și te zăresc. Vâslești tandru, precum arcușul care mângâie o vioară. Nu mi-aș fi imaginat că tu vei fi luntrașul care mă va trece Stixul. Nu spui nimic, dar știu că ai

bătrâni oranj spoiți cu boli leșină pe umerii pământului frunzele cad fără să clatine trecătorii bălăciți în frustrări mie îmi zboară gândul la degete degerate de-un decembrie adormit la

câteva femei sunt urâte de când nu mai visează perucile li s-au topit pe frunte păcatele atârnă și le piaptănă ochii cu bretonul sunteți oribile când vă privesc mă înghite greața ca pe-un

am dansat singuri în bucătărie valsul morții ca nimeni alții căminul nostru era scena pe care am împărțit durerea la doi era sicriul obscur în care ne-am odihnit inimile ofilite dar la sfârșit

n-am să încerc să te salvez vreodată ești prea inteligentă ca să nu știi că faci pe proasta cu aplauze la scenă deschisă mă uit la tine cu filme horror și ne căcăm pe noi de frică să nu cumva

doar dacă intru în frigider pot ști cu certitudine ce se întâmplă cu lumina dinăuntru și merită să amorțesc de frig să-mi dârdâie dinții sparți din lipsă de calciu fie că se stinge fie că

am început să mă urăsc tot mai mult când încep să scriu mi se întoarce stomacul pe dos asta nu e poezie înghit otravă în sec și-mi clocotește grumazul nu mi-e deloc bine aici sunt doar eu

casc nu te așteptam dar dacă ai venit vreau să dormi lângă mine, să te spargi de cearceaf ca un val de malul bălos al mării te privesc neclintit în pijamaua cu winnie the pooh și visez

*** poveștile care nu se uită încep cu “a fost odată ca niciodată”. de aceea totul s-a sfârșit între noi așa cum era firesc. prietenii tăi imaginari ne privesc în timp ce facem sex. îi

* scoate din portofel o declarație de dragoste dacă ai coșmaruri. împăturește-o și pune-o pe limbă să te calmezi într-un vis lucid cu noi doi. * fericirea mă trage spre partea ta de

o fată frumoasă mă smulge efectiv de pe buzele sale și lasă urme de rană & ruj pe masa din bucătărie mă trezesc cu valizele făcute în tărâmul limbo & aștept perpetuu într-un aeroport din

trăieşti împăcată cu tine însăți ca şi cum îți pedepsești mama pentru o naștere croită să doară dinadins te reglezi din mers pe scurtătură automat simt asfaltul înfierbântat când bântui în

hai să-ți zic decorul canapea roșie de catifea uzată murdar dj străin și minimal vulgar amestecat cu semiîntuneric și fum parfumat vorbesc prea mult? bun! tălpile îmi intră în

o femeie a murit uitând să mă nască iar pentru asta păsările își acoperă ochii când zboară mai aproape de pământ ca bucată din carnea ei m-am ridicat singur am rostit întâi un nume de

†† în civilizația din afara bulei mele viața se desfǎşoarǎ în continuare obișnuit de alert și-o urmǎresc paranoic de dupǎ perdele zăvorâte cu lacătul ca o camerǎ ascunsǎ montatǎ din fricǎ

corbii albesc când carnea le vorbește iar într-un atac de panică gura cerului îmi sfarmă falca de adevăratelea dând să mă sărute pe obraz îmbătrânesc și uit ce-am simțit nu de mult îmi recit

„andrei îmi adulmecă tâmpla până adorm iar copilul din mine se dă pe vârful nasului său în loc de tobogan. am reușit să râd inodor. un fir de femeie îmi poartă carcasa înainte de a intra în

habar n-am cui trebuia să mă rog dar în loc de revelație mi-am primit harul divin din prăbușiri – implozia unei clădiri cu rațiunea ta pe fațadă, fiindcă meșterul manole era doar un om, iar

sună pretențios dar e clar că ești dumnezeu ai intrat în structura mea osoasă și îmi mângâi măduva ca un tatuaj proaspăt și-ți lipsesc absența asta îți sfarmă plămânii jegos și repetat

pe mine mă inspiră filmu\' ăla cu van damme dansând pe manele niște muguri verzi și un quintal de dubstep îmi trag ochelarii ăia noi și picur urme pe alei cu umbra în spate să-mi țină de