Poezie
Luntrașul de pe Stix
1 min lectură·
Mediu
Deschid ochii și te zăresc.
Vâslești tandru,
precum arcușul care mângâie o vioară.
Nu mi-aș fi imaginat că
tu vei fi luntrașul care
mă va trece Stixul.
Nu spui nimic,
dar știu că ai Tourette când mă vezi.
Știu că-ți vine să mă fuți în gură
doar când îmi simți mirosul putred
de „ Te iubesc, iartă-mă no. 5”.
Iubita mea, ce ploaie ți-a întins rimelul?
Ce Parkinson oribil îți face mâinile să tremure
când le întinzi spre mine ?
Iubita mea, de ce nu mă învii
când știm amândoi că-ți miroase pizda
a singurătate și dor?
De ce nu vii înapoi când știi
că doar tu ai făcut porci pe hârtie
când ai semnat pact cu diavolul?
Eu am să scap.
Acolo unde merg fără tine
nu este durere,
nici întristare, nici suspin.
Eu mi-am purtat crucea
până la final.
Tu?
002.053
0