Poezie
o jumătate de poet
2 min lectură·
Mediu
corbii albesc când carnea le vorbește
iar într-un atac de panică
gura cerului îmi sfarmă falca
de adevăratelea dând să mă sărute pe obraz
îmbătrânesc și uit ce-am simțit nu de mult
îmi recit poeziile de dragoste le rescriu
pe frunze acaju – viitoare pergamente
stropite cu sudoare de slugă
problemele mele sunt doar fleacuri
pentru savanți
patruzeci de texte neterminate mă acuză
că nu mai umplu goluri dar le contrazic
urc ca o plombă într-un taxi cariat
fără să îmi iau adio de la cine știe cine
vreau să fiu departe de orice alte cuvinte
pocite în scris de un vârf de femeie
ce mă disecă în loc să mă fută
îmi imaginez gura cerului cum ia foc
și pe dumnezeu cum se plimbă desculț prin jar
ca un copil într-un castel de carton
ninge cu vitralii în asfaltul albastru
și calc cu grijă pe umbre de sfinți
nimic nu mai e amuzant doar femeile care se îndrăgostesc de mine
și au insomnii de parcă mi-au tras pe nas cenușa
în rest mă învinovățesc că nu am învățat cuvinte noi
poeziile mele de dragoste plâng când se uită în oglindă
sunt timide ca un brad sărac de crăciun
/
poeziile mele de dragoste cerșesc în gară
au dinți lipsă și totuși seduc
002.487
0