detox

un text destul de bun, puternic. totuși, ar putea fi mult mai bun, cu câteva ajustări, dacă-mi permiți:


în noaptea asta îmi arunc umbra peste orice altă femeie
și mă prefac că ești tu
ai mâna mea înfiptă în gât așa cum îți place
încă îți mai cresc flori din gură dar se usucă
mă prefac că ești tu și îmi face bine

atlas a obosit
și-a lăsat globul la puntea unei ierni fără de tine
pe bordura din fața spitalului (prea ambiguu aici)
și doar tu ești de vină pentru ce s-a întâmplat
te-ai complăcut în ce ai devenit
în maladia unui orgasm cu fața în pernă
în ce am reușit să iubesc
și-n tot ce ai ajuns să urăști

simt că m-aș fi mutat cu tine în turnul babel ( în loc de turnul babel, ai putea zice simplu o clădire înaltă sau ceva de genul, turnul babel e prea biblic, nu prea se potrivește aici)
orice ating se prăbușește
și-mi rămâne doar bruxismul
ca singură mângâiere

vomă și transpirații dimineața.
până și heroina părăsește mai blând sistemul

dar sunt mândru de tine.> - îmi place, aici e epicentrul poemului.
ai fost rănită toată viața
iar acum ești puternică ai învățat să rănești.

m-ai lăsat cu un sfânt mai puțin pe umăr.
prin coastele mele trec neîncetat sulițele - (aș înlocui sulițele cu altceva, sulițe prea biblic, din nou.)
acelora pe care le-am iubit
și nu am simțit nimic
până la tine.

Sunt câteva idei bune în text, doar că artificiile din jur dăunează, și sunt prea multe elemente amestecate: legenda lui atlas, turnul babel. Cred că ai putea găsi niște comparații mai reușite.
Cam atât. Seară bună :)

”se usucă ca pe”? dar ce doamne iartă-mă facem aici, pornolettrism?