Andrei Dumitrescu

E straniu... Atât de stranie mi se pare Fiecare secundă Încercând să mi se strecoare (atât de foarte îngustă și de scundă) Pe sub piele,pe sub tâmple pe sub sânge și oase, Cât de straniu

Mă doare mijlocul sfârșitul și începutul- Inima mă doare și de atâta greutate și gâtul... Mă doare capătul și visul și începutul Închipuirea mă doare și cuvântul... Mă dor arterele Și

Te iubeam încă pentru că nu murisem. atâta ceață era pretutindeni... Și nici ele nu știau să se plângă (sau să se aciueze) Lacrimile mele pe lângă visele tale și cuvintele tale, Pentru

Nu-l mai știu pe A și nici pe 1 și nici pe alfa sau pe omega. De fapt... Nu cred că le-am știut vreodată... Locuiesc între ceva și ceva între necunoscut și încă un necunoscut mai

Îmi amintesc.. Când lucrurile erau altfel când timpul trecea altfel Și totul părea sa aibă sens, și totul părea încă sa fie... Când mai credeam că pot să iubesc când încă nu credeam,nu

Te ating cu ultima-mi suflare Cu ultima picătură de căldură rămasă, Cu cea de pe urmă-mi evadare Ascunsă și obscură și întoarsă. Și cu îmbrațișarea de pe urmă aproape nefiindă-fiindă

Sunt. Am doua mâini și două picioare Focul mă frige și durerea mă doare. Sunt. Și ca atare, inima îmi bate și din când în când din piept afară îmi sare, Sunt. o adiere de vânt o briză de

Tu ai știut vreodată Că eu n-am fost altceva decât o frunză etiolată? și că adâncimea privirii tale Era hrana mea toată?

I-am zâmbit ca un înger cu ultima sa suflare Prăbușindu-se din cer purtând moartea pe aripile sale, Fredonând același cântec vechi de pe crucea de odinioară cu aceeași rană din

Zbor peste mări si ceruri si gânduri și amăgiri dezolante- Zbor peste amintiri și fulgi de nea mov Și peste depărtarea toată. Prabușire spre pamânt in țarână Mă zdrobesc în gânduri de

Cu un ochi plângând și altul râzând Stau rezemat pe culme La capăt de rând. Aicea e tăcere -și eu câteodată- undeva după atmosferă și litosferă și stratosferă cu iubirea mea

Ca doi vikingi eșuati pe un mal în Pacific, Cu coifurile și coarnele lor de cristal admirând cu sufletele lor de poeți gânditori peisajul mirific, Așa suntem noi acum zâmbindu-ne

Toți vin și-și dau cu părerea. Fiecare are într-o oarecare măsură dreptate deși nici unul nu este mai mult decât o umbră și mai puțin decât o încercare. Fiecare colorează foaia care îi trece

Sa ne abstractizăm sărutul, Să-l prindem în ace de siguranță sa fim siguri ca nu-l vom pierde și că nu va da faliment niciodată. În așa fel încât apropierea de buze să ne fie urma unor idei

Ninge cu iubire in dupa-amiaza asta Cu fulgi mari si albi si stralucitori de grea nea, Ninge cu iubire in dupa-amiaza asta peste fiecare idee de-a mea. Ninge cu iubire in după-amiaza

Incercasem cam de prea multe ori sa fiu eu insumi.De atat de multe ori incat nici nu mai stiam pe cine imitam acum incercand sa fiu propriul sine...Gandurile nu mai imi erau razboinice,instinctele

Ma strang ermetic in unu Sub aripile grele intarziate, Numarand si inclestandu-mi Cu privirile iubirile neiscate. Orologiul se zbate atomic Vierme printre poamele stricate Zambet al orei

Iti aduci aminte tu Cand nu ne-am sarutat niciodata, Cand ultima imbratisare ne-a rupt ca pe un fir de lumina, Cand ultima imbratisare neavuta sub clarul de luna plina Ne-a ucis pentru

Viziunile mele sunt stele Incalzind apusul cu lumilile lor grele luand aerului pulsul. Zborul mi-e fulger pe aripi intinse de inger, netede-creponate De nematerii curbate, Iar gandul imi

Gotic stand si singuratic Te privesc Dulcinee de pe cupola lumii de sus- Alunecand semantic prin cuvinte si idee Te iubesc Dulcinee ca pe Iisus.

www.geocities.com/arhanghell

Sa ne sarutam ca doi orbi Cautand in apusuri lumina- La doua capete de lume doi corbi Ramasi impreuna pe aceeasi retina. Doua consoane amortite in zare pe acelasi cuvant nerostit aleator, Una

O privire rece.Un gand de nimicnicie zabovindu-mi pentru o clipita in minte.Sunt aici,sunt acolo,sunt undeva?!Sunt nicaieri?Sa fiu treaz,inca dormind...?Sunt viu,inca antrenand lumina prin aripile

Sfarsit de A Si inceput de A- Acolo fiecare gand mi se destrama Ca si cum ideea, ea n-ar mai fi a mea- Surplus exhaustiv pe o de gri diagrama.