Atât de straniu

O secunda fecunda, redunda intr-o scunda gandire rotunda, o runda de funda ce vrea sa se-ascunda in unda.Ma saruta si ma mangaie, ma adoarme iar apoi ma otraveste.
Nu...nu te lasa, iti spun eu...n-o sa vrea sa te lase nicicum. Dar e destul de frumos sa iubesti. Si eu cred ca iubesc.

he he...nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi sa traiesti fara sa iubesti.And I do mean love.Imi iubesc zilele irosite prin parcuri.In parcuri goale...Iubesc copacii stand acolo doar pentru mine si aleile toate ale mele gata sa-mi asculte gandurile si cuvintele nerostite...

iar deși totuși doar... nu crezi că e prea mult?
și abuzezi de săracele paranteze
e doar o părere

Mie tare mult imi plac parantezele din poezia aceasta.
Toata viata mi-a placut parantezele.
Doamna profesoara de matematica nu avea paranteze, avea numai piciore lungi. Parca era numai cap si picioare.
Odata m-a intrebat ca ce e linia dreapta, eu am spus ca nu stiu dar linia stanga e precis reflectia liniei drepte in oglinda. Pentru asta am luat nota patru si o bataie de la tata ca tata nu suporta nota patru. Zicea ca nota patru e pentru corigenti. Nota cinci nu-i placea nici atat. Zicea ca cinci e pentru prosti ca mine.

Nu stiu ce sa zic.Mie imi plac parantezele si sut destul de folositoare.Adica nu-mi prea par abuzive.Ce ma dispera e ca facusem o greseala pe undeva si-o corectasem apoi gresit...Cum naiba de se poate asa ceva,nu stiu.Oricum,era 3 noaptea...