Poezie

Confesiune

1 min lectură·26 aprilie 2002

Mediu

Mă doare mijlocul

sfârșitul și începutul-

Inima mă doare

și de atâta greutate

și gâtul...

Mă doare capătul

și visul și începutul

Închipuirea mă doare

și cuvântul...

Mă dor arterele

Și roșul din sânge

Ma doare tot ce începe

dar nu se termină niciodată

Și nici nu se plânge,

mă dor punctele dintre stele

Și întunericul dintre consoane

mă dor singurătățile mele,

Mă dor până și ele

și verbele,șamane!

033601

Despre aceasta lucrare

Autor: Andrei Dumitrescu
Tip: Poezie
Cuvinte: 69
Citire: 1 min
Versuri: 19
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Andrei Dumitrescu. “Confesiune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-dumitrescu/poezie/17914/confesiune

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

LS Luminita Suse✓26 apr. 2002

Hez, fiule bobocule, cam multă durere sfârșită înainte de a fi fost începută. Și steaua asta colțuroasă a durut atâtea suflete într-o vreme cu degete ridicate sau aplecate spre crematorii stupide. Scuză-mi deviația de la text, poezia ta e de notă maximă!
Sâc-sîc Dodule, de-acuma comentez înainte să apară textul ca să fiu eu prima!

DD Dorian Duma✓26 apr. 2002

Domnule arhanghelule,
eu daca as fi fost primul la poezia asta care mie mi-a placut, ti-as fi scris cam asa
Ai grija, domnule arhanghelule ca daca trec eu pe aici apare si Oriana si-ti da o steluta de nu mai stii pe unde sa-ti scoti camasa

BB Bla Bla✓18 nov. 2003

Minunata poezia ta...stii nu te-am gasit pe agonia singura.Mi-a spus azi o prietena (Drob Elena) ca te-a citit si scrii frumos.A avut dreptate!CVezi ca nu mai scapi de mine ! :)