Te iubesc mult si putin.
Te iubesc involburat si senin.
Te iubesc cu miresme de crin
cu iedera te iubesc si venin.
Te iubesc pentru ca existi
si rezisti unei asemenea importante.
Te iubesc
Ea a venit la mine.
Si-a dezvelit sternul.
Inima ii batea atat de tare
incat
aproape ii iesea afara din piept;
I-am impins-o cu buzele la loc.
Am devenit sot si sotie.
Visul tau din catifea este,
si cu fir de secunda este cusut.
Pe abstractul plan al unei Casiopeea
existent doar
in noul ochi al celui mai nou nascut.
Tu iti apleci cuvantul peste
Asteptam precum turistii in gara, trenul catre realitate. Zambim foarte mult, iar din cand in cand rostim cu patos o senzualitate atarnata in cuvinte lasand-o sa zaca acolo de parca ar fi o halca
Sunt un cretin...
Nu ma crede pe cuvant,
Nu primi bomboane cadou de la mine,
Sunt un strain...
Nu ma asculta,
nu asculta sacadarea ispititoare in usa a batailor mele,
si in nici un caz,
Vreau acea tresarire volatila
urcand treptat,
Un pas mic
urmat de un alt pas si mai mic
apoi de nimic,
pe sirul lung al spinarii-mi de-o mila,
Acea furnicatura bolnavicioasa
de
Nici nu te-am cunoscut.
In fiecare zi, numele tau imaginar
impanzindu-mi mintea, zbatandu-se
se straduia atat de tare,
atat de tare sa devina real.
Intrucat te strigam pe imagini
totul
Poate ca ar trebui incercat totul altfel,
Inserarea inainte de ploaie,
lacul inainte de mal,
calul inainte de oaie,
radicalul inainte de cal...
Viforul inainte de unu...
Poate ca ar trebui
Noapte,
amantă focoasă
luxuriantă
imposibilitate întoarsă,
Tenebru lux de amănunt
al simbriilor nedate
la începuturi de punct
ale viziunilor nesemanate,
Noapte,
primordiu sferic
întrerupt
Nu exista iubire decat acolo unde misterul este dintre cele mai de neincalcat praguri si acolo unde chiar ea este oferita de incalcari de principii si reguli.Dragostea este barbara si nicidecum
Un fulg de zăpadă, o mandarină,
un sărut de Crăciun
și un zbor printre stele,
o ureche să mă creadă în ajun
și un voal imens de lumină
aș mai vrea
să-mi învelească gândirea
cu un strat
Privesc prin ochii pădurilor
si munților si pământului rosu
si galben si ud si uscat si negru,
Iar atunci ziua mea are 12 ore,
ianuarie,februarie și tot așa
schimbându-se în ture
până la
Te iubesc ca pe o floare,
ca pe un vierme,
ca pe un vierme devorând floarea,
Te iubesc ca pe un pas de cerneală
cuprinzând între buzele sale
planeitatea câmpului în miez de iarnă,
ca pe un
E zece...
...rece
afara
Trece
ca odinioara
angoasa
grimasa
amara
sunand
lin
si aspru
ca o chitara
si fin
ca albastrul
dintr-o petala
intr-un gand
si o idee
atee,
fatala
ce
Am intrebat-o,si am asteptat-o sa raspunda
cateva minute
iar apoi m-am facut nevazut pe usa din spate...:
\"Tu chiar poti crede o asemenea meschinarie?\"
(Eu,noua litere intrebandu-te
ce
AD