Poezie
Poveste
2 min lectură·
Mediu
Nici nu te-am cunoscut.
In fiecare zi, numele tau imaginar
impanzindu-mi mintea, zbatandu-se
se straduia atat de tare,
atat de tare sa devina real.
Intrucat te strigam pe imagini
totul era de un naturalism
izbitor
intins pe mii de imaginare pagini
desenate in ritmuri trohaice
disipate
de un imaginar scriitor.
Toate dialogurile noastre, si
toate declaratiile de dragoste...
Cai verzi pe pereti, ridicati
pe locurile prin care ochii
de atata lumina stravezie, deveneau
indiscreti.
Tu nici nu ai existat, iar eu
mai mult decat imaginatia unui drac
e posibil sa nu fi fost niciodata.
Ma imbratisai cu umbre
sarutandu-ma pe secunde.
Un clar-obscur era intamplarea noastra
toata.
Iubeam o idee, iar tu
dinauntrul ideei
pandeai la crampeie de saltareata
piatra;
Iubeam o idee, iar tu
dinlauntrul ideei, inveleai cu
pielea ta corpul unei lumi
pe jumatate sparta.
Tu respirai in ganduri, privind
cu pasul nesadit inca
in secvente,
Tu... nascuta din nopti albe si samburi
dansai pe ireale podele sculptate
in inaltimi albastre si zdrente;
Purtam amandoi un alt fel de moarte
incrustata intr-un frumos fel
de a fi numai pe jumatate;
Eram ca doua alte feluri
de stafii
batand cu scheletele noastre
la portile unei lumi vii;
Un altfel de eu erai tu
nicicand prezenta intr-un alt loc
decat
acolo unde aroma patrunzatoare de menta
putea metamorfoza
prin magie alb-albastra privirile noastre
in foc.
034532
0
Hai sa îti spun, de fapt, ca m-a miscat povestea ta de dragoste fantomatica, m-a leganat în armonia ei spontana si nostalgica.