Andrei Dumitrescu

Ea imi aminteste cum e sa fii, imi zambeste cum e sa fii, imi vorbeste in felul ei filozofic nimic mai mult si mai altfel decat in litera sacra a lui a fi. Si imi dau seama ca fara ea simtirea

Am calcat pe flacari si au luat foc de la picioarele mele inghetate. Am deschis gura, iar cuvantul s-a rostit fara a mea vointa, Si a crucificat vidul. Era plin de rani care mai de care mai

Haideti sa dansam oameni Oameni rai si buni cu totii Pe gura rosie a mortii, Haideti sa dansam oameni dansul ultim al nesortii Pe buza aceea hai cu totii Sa ne sarutam cu mortii.

A venit asa cum mi-am inchipuit ca o s-o faca dintotdeauna In zbor pe inimi ce bateau inca In rosu plin de sange si iubire, A venit exact cum imi inchipuiam ca o sa vina parca dintotdeauna Ca

Cineva care spune obisnuiam sa scriu poezii n-a scris niciodata cu adevarat poezie!

Sunt eu. Cel ce incearca sa fie cine nu este, sunt eu- prins intre mrejele infometate ale lui a fi si a nu fi gata sa se lupte intre ele, gata sa se devoreze reciproc doar pentru a-mi picta

Ratacirea ne este un cuvant amestecat cu balele eternitatii Ai viselor fiori ce tremura in adancimile noptii- Un cuvant inmiresmat cu placere intre secundele pale delasate cu a florilor iernii

Ce poate fi mai groaznic decat pierderea propriilor ganduri?Urasc intamplarile astea schizofrenice in care se intampla sa-mi pierd poeziile sau cugetele sau orice alt fel de scriere proprie...E ca si

Am inteles caldura rece dintre stele Este acolo,exista Pasii zeilor pe bonavele dusumele Pasi fara sunete in incaltarile lui Mefisto. Clipele imi par atat de departe Distorsionate si

Cate un fior din cand in cand mai ma izbeste Peste fata cate o palma rece de ghetar Imi amintesc si eu din vreme in vreme Cum era atuncea cand de a fi eram barbar... Cate un gand din vreme in

Imi spun ei ca lumea se invarte... Imi spun ca soarele-i departe ca e rotund si ca se arde... Imi spun ca timpul e o sfera, Si gandul o biata grea himera Imi spun ei mie,imi soptesc ca viata

Hai sa mergem sa ne pierdem timpul, Sa-l ucidem,asa cum nimeni n-a mai facut-o Niciodata. Sa fugim de el,pana ce Ne va pierde urma pana ce ajungem noi sa fim in spatele lui, Vanandu-l. Sa ne

Noaptea Luminii Si atunci ea a inteles totul...Tot ceea ce-si dorea dintotdeauna era sa fie inteleasa.Nu vroia ca lumea sa-i stea la picioare si nici ca soarele sa-i lumineze cararea

A crede Cred in atat de multe Si totusi in atat de putine. Cred in buze, dar nu in miscarea lor, Cred in cer, dar nu in culoarea lui- Cred in suflete pereche dar nu cred ca se