Poezie
Fior
1 min lectură·
Mediu
Cate un fior din cand in cand mai ma izbeste
Peste fata cate o palma rece de ghetar
Imi amintesc si eu din vreme in vreme
Cum era atuncea cand de a fi eram barbar...
Cate un gand din vreme in vreme ma mai trece
Si inteleg acum ca timpul e din vis
Ca inima niciodata ziua pe lumina,
Nu,niciodata nimanui nu s-a deschis.
Doar din cand in cand pe culmi nebanuite
Cu mana pe idee adorm citind un gand-
Sunt mort de tot,dar iata inca viata
Inca imi mai bate pe dezvelitul mormant.
Si in fond ce este intre timpuri momentul,
Biata veche himera mormaind in zadar-
Fiinta mai saraca ca saracia ea insasi
Fior al caldurii,nestatornic si tainic dulce amar.
001542
0