Andrei Cucu

Visez ca exist ca dorm nenascut inca intr-un pantec amortit. Vad capul ideii cum se ridica se descurca din moarte si cade la picioarele timpului! Ma gandesc la durerea nasterii cand voi fi

Mi se scrantesc durerile dinspre banal. Mi se face foame sa moara uitarea si vad cainele acela ametit intr-o lume care latra. Cercul e invers,cu piatra spre punct. Mi se musca incaltarea

Pot uneori sa mor fara sa dau explicatii. Mi se urca moartea pana aproape de glezne si-apoi mi se ascunde in pantec... Durerea e suportabila, mai ales ca saraca moarte e bine educata. Ma roaga

Auzi iubito cerul firii tale cum se striveste-n palma mea, cum norii singurelor patimi ademenesc lumina calda ,nefireasca a soarelui topit in mine Acum cand pasii grei pe ape alunga valuri

Saruti pasul acela umbra tacerii parfumul ei si pasul acela dintr-o pirduta imbratisare si dorul de ea si lacrima aceea fierbinte te ucid te dispera ......fericirea te sugruma adoarme

Imi iau amarul poetic si-l cant amar florilor..... Frenetic ma las efemer schitat pe frunze amare.... Pasesc lanced prin cioburi de balti sociale la fel de amar Capat bruma dimineata in

Poem cu ochi Danseaza frenetic ochiul acela din mijloc vesel imprastiat in palma Aspru e ochiul acela ca o franzela amara franta pe buze de doisprezece cezari ..nu-si permite o

Poem pentru semicuvinte Au cuvintele maluri suspecte de agitatie de solemnitate inaintea mortii si totusi asemenea testamente nu ridica valuri peste alte fluxuri monumentale ce-mi

In ordinea secundelor Ma nasc iau micul dejun si le dau floricele nepotilor mai sfaram cate-un deget sa nu-mi ajunga unghiile la cer si-apoi adorm fericit sub o

Poem tradator Am scapat un mort cu tampla de cer intr-o noapte de brumar cand eram padurar iar el mai mult decat schilod o scoaba de plod s-a apropiat de mal s-a lipit de mal s-a strivit de

Poem sarit de pe fix Uneori imi vine dimineata cat mai tarziu aproape spre seara si ma ucide de nenumarate ori ana a doua zi de paste la inviere abia inteleg de ce m-am nascut mai citesc un

Poem schilod noaptea era luminata de un soare puternic si orasul si marea erau cateva fire de praf umezite abia apoi au inteles soldatii ca armele erau comestibile iar inamicul era o pasare

Drumul spre mine cand noaptea se lasa spre mine spre moartea ce-mi plange-n priviri deschid o fereastra si palid din zare culeg amintiri in soba mai arde-o iubire ce-am pus-o candva mai

Poemul unei secunde apocaliptice ma doare secunda in care sugrumand o lume inexistenta amara sunt aruncat impiedicandu-ma de-aceeasi poarta deschisa spre ceruri mi se frang pe buze

Imi intind picioarele unul cate unul pana la ultimul imi smulg buzele una cate una iar ele strivitele ma saruta alergic pe obraz trupul se infige singur in apus lasand o dara de oase prin

N-am usa la gaura cheii. Pe-acolo vin mortii Catarati peste pleoape Sa-si stinga miscarea, Nesomnul. Tin mortii sa dorm Fara frica de moarte... Se-atarna greu Capul infantilului suflet Si

Si inaltimile se ridicau Incet Catre stanca. Cate-o carare-n fantana Tinea de mana Un picior de lacrima. Se tace la noi Zburator de adanc. De-am avea pamant Am fi fara tipete Inceputul

Poemul unui prunc ametit Atarnat la rasarit de-o bucata de suflet cunosti dupa umblet dupa zambet cu frunze si raul de sange de la marginea cerului un prunc ametit zici unu si el incepe sa

Sar capra incaltata cu mine. Sar moartea. Anii mei sar in moarte.Direct! Am pasari sub unghii ucise de vulturul meu..... Am moarte. Mistretul meu ucide vulturul meu. Ma ucide pe mine

Ma doare sa fiu pasare. Slujnica faradelegilor cerului cand se farama pustiul in mine in mii de zboruri cu aceleasi aripi, cu aceeasi moarte, cand patima caderii izvoraste din vise. Ma doare