Poezie
Mi se face foame daca nu mor...
1 min lectură·
Mediu
Mi se scrantesc durerile dinspre banal.
Mi se face foame sa moara uitarea
si vad cainele acela ametit intr-o lume care latra.
Cercul e invers,cu piatra spre punct.
Mi se musca incaltarea ideii.
Nu mai pot suporta sa fiu dulce,
Sa dau ortul intr-un diabet metafizic.
Lasati-ma frant peste mine.
Sa-mi vad inaltimea umbrei
si ma rog plapand
sa fiu nascut incet,intunecos.
Voi pasiti.Imbracati-va in pasi
cu capul impletit spre talpa.
Sa nu dati din picioare peste sireturi.
Sa nu va muscati.
Cu mine faceti mai mult decat singuri.
Adunati-va cu mine.
Lasa-ti calcaiul mirositor in miscare
si veniti la mal
sa va planga marea
sa va rupa valul.
Eu ma duc in mine prin oase
sa ma incercuiesc langa umar.
Voi starvuiti-va despletirea
si cand ma intorc
o sa va insufletesc atarnarea.
012957
0
dar uite, parerea mea este ca ai ratat finalul.
\"Mi se face foame daca nu mor!\" - heei, de ce tre s-o zici? lasa ca intelegem noi nu e nevoie ;)
scade din forta versul asta.
bafta mai departe