Poezie
Geneză probabilă
1 min lectură·
Mediu
Geneză probabilă
Sunt singurul cuvânt
a cărui pisică e mai înaltă decât el,
mai înaltă decât un om.
Mă trezesc în visul rupt din visul pisicii,
într-o lume,
la propriu, întoarsă pe dos.
Merg in cap, am noroi in sprâncene,
șireturi de sânge pe frunte
și-un punct noduros.
În călcâiul meu are mușuroi o furnică
făcută din litere.
Nu provoacă cangrenă,
nici polisemantism cranio-literal.
Tot felul de ființe mi-au ieșit din corp.
Moluște, pești,
până și urși, elefanți.
Nu-mi vorbeau,
dar mi-am dat seama
că sunt plin de oceane, păduri,
că tot universul a ieșit, cândva, din mine.
002084
0