Poezie

Întâmplare cu tată amnezic

1 min lectură·23 aprilie 2019

Mediu

Intâmplare cu tată amnezic

Soția mea a născut un cuvânt

sănătos și greu,

de zece litere.

Nu seamăna cu mine.

Minunându-mă, îmi amintesc

cum stătea mereu lipită de cărți.

Mergem la slovanalist.

Soția mea încearcă să mă convingă

că-s cuvânt.

-Uite și tu, slovează ea,

picioarele tale-s picioroangele literei A,

esti slovul unei carti, fecundat de literoidul alteia.

Părinții tai s-au întâlnit pe-un raft de bibliotecă.

Mama ta, cea cu titlul feminin, era-n perioada fertilă,

colorată strident

si puțin dezbrăcată de coperti.

Literele soției mele se înroșesc de emoție

când imi spune

că sunt rodul unei iubiri ca la carte,

că-n tinerețe știam să zbor printre pagini

si n-aveam punct după ultima vocală,

că mă trag dintr-o familie de cuvinte monosilabice, dar cu frică de Dumnezeu.

Câți copii avem?, intreb eu

ștergându-mi consoanele de praf,

numărându-mă,

citindu-mă în oglindă.

Șaizeci și opt, raspunde ea.

Suntem adunați într-o frază verticală,

înșiruiți pe sfoara interpretării profane.

Eu, ultimul,

îmbrățișez exclamativ virgula ei.

Sprijinit într-un punct nostalgic,

port fericit pe spate,

Cuvintele cu greutate.

001.549

Andrei Cucu. “Întâmplare cu tată amnezic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-cucu/poezie/14137947/intamplare-cu-tata-amnezic

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.