Poezie
Poemul unei secunde apocaliptice
1 min lectură·
Mediu
Poemul unei secunde apocaliptice
ma doare secunda in care
sugrumand o lume
inexistenta amara
sunt aruncat impiedicandu-ma
de-aceeasi poarta
deschisa spre ceruri
mi se frang pe buze saruturile mortii
asteptand la poarta un suflet
ratacit pacatos
si de dorul lui
mai strivesc odata intre crengile-mi frante
UCIGATOAREA DE LUMINA
trag starvul marii langa mine
ma-nghesui in mal
iubind valurile unul cate unul
si ma rog sufletului
PICATURA FRANTA-N LUMINI SI UMBRE
sa ma zdrobeasca odata cu vantul de stanci
din mine ma ridic
inghitindu-ma farama cu farama
amestecat cu frunze cu sange cu nori
si totusi mai respira secunda in care
voi lacrima intr-o carte
murind fericit pe ultima pagina
mai glasuiesc dintr-o lume inexistenta
un caldaram de cuvinte amare:
\"suflete lasa-ti durerea de moarte
si urca in ceruri..
dureros spun tie...lumina din lumina se naste
cand viata isi frange sarutul pe buze\"
013.050
0