Poezie
drumul spre mine
2 min lectură·
Mediu
Drumul spre mine
cand noaptea se lasa spre mine
spre moartea ce-mi plange-n priviri
deschid o fereastra si palid
din zare culeg amintiri
in soba mai arde-o iubire
ce-am pus-o candva mai demult
iar glasul trudit din icoana
imi este-asa greu sa-l ascult
de piatra mi-e gandul si parca
aievea te vad langa foc
prin suflet imi curge credinta
spre tine Fecioara ma-ntorc
si vantul imi pare ca trece
si moartea o simt cum se-nchina
mi-e gandul departe departe
la veacul ce are sa vina
mi-e frig si ce dor ma cuprinde
in sob-al meu trup sa-l innec
cand ziua-i atat de departe
spre lumea cealalta sa trec
ramane in zare lumina
si lumea ramane in somn
iubirea mai arde in soba
si tare mi-e frica sa dorm
e multa durere in noapte
si lampa se stinge plangand
strain ma simt si de mine
cand patul ma cheama razand
un suflet pereche ma cheama
de toate-s chemat si-am sa zbor
fereastra e inca deschisa
si tare mi-e frica sa mor
o soart-oi avea si de dansa
o clipa de veci ma desparte
desarta simtire ma lasa
sa plec intr-un veac mai departe
si soba ramane-va-n urma
si moartea legata de pat
doar umbra din noapte simti-va
c-un suflet pribeag a plecat
002910
0