La o ceașcă de cafea cu viața
Dimineață de toamnă… O briză rece se strecoară prin geamul întredeschis ce duce spre șosea și-mi dă fiori când mă-ndrept spre ibricul de cafea. În astă dimineața nu sunt singură, ci un
AMAndreea MaresiLa sfârșit de vară
Peste valuri de mare și iluzii lăsate pe nisipul încis, amintirile trec și te lasă în ceață, fără emoții sau vise rupte din trecut … te-ai oprit în fața porții de toamnă.
AMAndreea MaresiLogic și ilogic
De ce să fiu logică și rațională când eu doar îmi doresc să plutesc în derivă în iraționalitate și feerie, să fiu abstractă și să încalc legile fizicii? De ce nu mă pot afunda în metafizică
AMAndreea MaresiNostalgie de vară
Trenul șuieră încă o dată, anunță drumul spre casă, un drum alambicat, un drum pe care din nou l-am urmat, drumul ce vroiam să nu mai apară, știind că tot ce-am lăsat în spate va
AMAndreea MaresiIncontrolabile cioburi
Să rupi din trecut mii de file Ce alergau neîntrerupt Spre fericire, zeci de mile, Ce le-mbrățiașai cu un surâs Din fiecare colț abrupt, Dar ce le-nvelești acum în suav plâns. Nu le vedeai a
AMAndreea MaresiZboară ultima petală
Am ajuns pe prag și privind în spate ne întrebăm cum să continuăm cum să pășim pe momentele aglutinate, să înfrângem acea teamă ce ne-nțeapă brutal și totul, molcom destramă. Dar privind în
AMAndreea MaresiMă trezesc și alunec în letargie din nou
Cărămidă peste cărămidă, amănunțit sudată din lacrimi de basm, mi-a construit propria-mi crisalidă de unde-am renăscut, să alung arhaicul aer de marasm și să sclipesc în început. Mi-am
AMAndreea MaresiUltim suflu de paianjen
„- Păianjen!” Și când să îl strivesc, ochii-i licăre-ngrozit și mă opresc; o ultimă secundă - atât cât îl privesc -, înșiră firul pânzei prin vibranta-i mișcare spre destinul colorat cu
AMAndreea MaresiVid
Mă înec prin ghimpii sufletulu-mi pustiit ancorat în largul mării unde spiritul mi-e vid - s-a sfârșit!
AMAndreea MaresiFilă de natură – plecare
Fumuriii nori trăsnesc cu picuri deviați inconștient de vântul înșelător ce-ndepărtează licuri de vară cu săgețile ei de toridă căldură și sfâșietoarea gheară bizară a gălăgiei urbane din care
AMAndreea MaresiDor de vară
Mare de lacrimi și rafale acoperă căldura asfixiantă și soarele se-ndepărtează agale cu o insignifiantă tăcere, întretăind amintiri din fiecare seară răcorită de o briză ce în suspine se
AMAndreea MaresiSihastru
Ruine străvechi se surpă sub aspre răscoale Lăsând în beznă lumina drumurilor tale reale Cusute cu speranțe și-mbătate în curative ape, Când simțeai doar a lor dulce mireasmă Pierdută acum pururi
AMAndreea MaresiScoică
Din miezul unei scoici diamantine, înecată de soare, răsărită din meteoriți laconici din ale lumii coridoare crepusculare, ființa-mi tresare. Din plapuma-i de mătase și fire-ntoarse, de
AMAndreea MaresiPeronul
Tăcerea sumbră este tăiată de o briză venită din depărtări din infinitul drum de șine și mă ridic de pe valiză, ferindu-mi pălăria de-ale vântului ruine. Peronul așteaptă impacient o umbră -
AMAndreea MaresiFilă de natură - joc
Cerul se deschide sub cânt de ciocârlii, Împrăștie scântei de raze peste-o corolă Care învăluie-ale noastre melancolii Într-un dans veșnic de natură. Vom fi ascunși sub a sa aureolă. Soarele
AMAndreea MaresiAgățat de catarg
Miros de mare în lungul gândurilor plutitoare, Dansuri de val înspre țărmul imanent solitar Și dinspre apusul auster brize mistuitoare Mă învăluie pe infinitul drum al bărcii lovite de-un
AMAndreea MaresiÎntors în mitologia greacă
Aruncat în cioburile necromaniei Dincolo de apocalipsă și univers Ne îndreptăm spre decelarea enigmelor antropologiei, Unde omul a fost dispers, Dintr-o pribeagă himeră în supliciu În desperare
AMAndreea MaresiCând sufletu-ți dospește
Amurgul arată cu fermitate a lui infatuare Răpind lumina zilei cu a sa grandoare, Va rămâne decât cerul de lună străjuit Și sufletul meu ce caută necontenit. Puterea-mi apune și-mi e greu a mai
AMAndreea MaresiPe stradă
Dimineața bate cu raze fierbinți în geam, Deschid ochii, pleoapele-mi sunt grele, De gândul că a dispărut tot ce visam, Privirea-mi se-ndreaptă spre verzile-mi perdele. Pași ușori mă îndrumă
AMAndreea MaresiCub de gheață
Viața, asemenea unui cub de gheață, Rece, cristalin, ascuns în ceață. Frumusețea, speranța de-a n-o suprima; Seninătatea… Dorința ta este de-a nu lăcrima. Încet, obișnuința crește, Cubul e
AMAndreea MaresiPiramida vieții
Fragment rupt dintr-o poezie, Amintiri…tot ce-a mai rămas e-o reverie. Totul trece, totul dispare, gându-i efemer… Viața merge cu pași ușori, E-un mister. Versurile vieții, albe…fără
AMAndreea MaresiSunetul vieții
Picăturile cad pe pământ când Gălăgia ploii mi s-agită-n gând Meditez la visul ce-mi zboară Melancolic ca o coardă de vioară. Sunt în căutarea sunetului potrivit Imaginația-mi se-ndreaptă
AMAndreea MaresiTimpul
Timpul își spune frustrările, Dorești să rămâi, el te împinge, Secundele curg ca valurile Nu poți înfrânge. Privești în spate, Trecutul e pustiu Auzi totul doar în șoapte, Ai fi vrut să
AMAndreea MaresiStraină în propria lume
Lumea, o carcasă plină de răutate Gânduri egocentrice, ca o eră antică Îndur cu ochii ațintiți în singurătate Mă întreb…De ce a devenit așa sălbatică? Zilele alunecă, universul
AMAndreea Maresi